tamponare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~nări / E: tampona] 1 Astupare cu un tampon (1-2). 2 Atingere ușoară și în repetate rânduri, cu ajutorul unui tampon (1) sau cu alt obiect, a suprafeței corpului. 3 Ciocnire a două obiecte (vehicule, lemne care vin pe uluc etc.).

TAMPONARE, tamponări, s. f. Acțiunea de a tampona și rezultatul ei.

TAMPONARE s.f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei; ciocnire, lovire (a două vehicule). [< tampona].

tampona [At: ALEXI, W. / Pzi: ~nez / E: fr tamponner] 1 vt A astupa cu un tampon (1). 2 vt A atinge ușor și în repetate rânduri, cu ajutorul unui tampon (1) sau cu alt obiect, o parte a suprafeței corpului, pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. 3 vr (D. vehicule, d. lemnele care vin pe uluc) A se ciocni (9). 4 vt (Arg) A da palme cuiva. 5 vt (Arg; pex) A bate (1).

TAMPONA, tamponez, vb. I. Tranz. 1. (Despre vehicule) A ciocni, a lovi, a izbi (alt vehicul). 2. A atinge ușor și în repetate rînduri, cu un tampon sau cu un obiect care îl înlocuiește o parte a suprafeței corpului, pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. Călca elastic în pantofii cu talpa de azbest, tamponîndu-și fruntea cu batista. C. PETRESCU, Î. II 247. Tamponă cu batista păturită fruntea brobonată de sudoare. BART, S. M. 88.

TAMPONA vb. I. 1. tr. A atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sîngerîndă, o parte transpirată a corpului etc.). 2. refl. A se ciocni, a se lovi. [< fr. tamponner].

TAMPONA vb. I. tr. a atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sângerândă, o parte transpirată a corpului etc.). II. refl. (despre vehicule) a se ciocni, a se lovi. (< fr. tamponner)

A TAMPONA ~ez tranz. 1) (sânge, secreții, lichide) A absorbi cu un tampon. 2) (mai ales vehicule) A izbi din mers. /<fr. tamponner

A SE TAMPONA pers. 3 se ~ează intranz. (mai ales despre vehicule) A se lovi venind din direcții opuse; a se ciocni. /<fr. tamponner

tamponà v. 1. a astupa cu un tampon; 2. a se lovi un tren cu altul.

*tamponéz v. tr. (fr. tamponer). Astup cu tampoane. Apes cu tamponu cu sugătoare. Prind între tampoanele vagoanelor și strivesc: un frînar tamponat.

tamponare s. f., g.-d. art. tamponării; pl. tamponări

tamponare s. f., g.-d. art. tamponării; pl. tamponări

tamponare s. f., g.-d. art. tamponării; pl. tamponări

tampona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tamponez, 3 tamponează; conj. prez. 1 sg. să tamponez, 3 să tamponeze

tampona (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponează

tampona vb., ind. prez. 1 sg. tamponez, 3 sg. și pl. tamponează

TAMPONARE s. v. ciocnire.

TAMPONARE s. ciocnire, izbire, lovire, (livr.) coliziune, impact, (rar) întreciocnire. (~ a unor mașini.)

TAMPONA vb. v. ciocni.

TAMPONA vb. a se ciocni, a se izbi, a se lovi, (rar) a se întreciocni. (S-au ~ două tramvaie.)