TAMPON, tampoane, s. n. 1. Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care primește șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice. 3. Substanță utilizată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată acoperită cu hârtie sugativă, care servește la uscarea cernelii după scriere. – Din fr. tampon.

tampon sn [At: KRETZULESCU, M. 106 / Pl: ~oane / E: fr tampon] 1 Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului, în scopuri terapeutice. 2 (Rar) Dop făcut din pânză sau din hârtie mototolită. 3 Substanță întrebuințată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4 Bucată de tafta umplută cu bumbac cu care se întinde vopseaua pe o placă în procedeul acvaforte. 5 Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată sau dintr-un carton acoperit cu hârtie sugativă, servind la uscarea cernelii după scriere. 6 Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care preia și amortizează șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 7 (Reg) Lemnul de la mijloc din tabla unei plute, mai lung decât celelalte lemne, care ține la o anumită distanță tabla următoare pentru a nu se tampona. 8 (Arg) Palmă¹. 9 (Arg) Lovitură puternică dată sub coaste.

TAMPON, tampoane, s. n. 1. Piesă la vehiculele de cale ferată, constând dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, care primește șocurile dintre vehicule în timpul mersului și care menține o anumită distanță între vagoanele cuplate. 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului în scopuri terapeutice. 3. Substanță întrebuințată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată acoperită cu hârtie sugativă, care servește la uscarea cernelii după scriere. – Din fr. tampon.

TAMPON, tampoane, s. n. 1. Piesă la vehicule de cale ferată, constînd dintr-un disc masiv de oțel și un resort puternic, al cărei rol este să primească șocurile dintre vehicule în timpul mersului și să le mențină la o anumită distanță unele de altele. Locomotivele... își lovesc tampoanele, zornăindu-și masa de fier. BOGZA, C. O. 330. Intrase încărcat ciucur, cu lume pe scări, pe tampoane, pe acoperișul vagoanelor. AGÎRBICEANU, S. P. 176. Un țignal ascuțit, ca un nechezat de mînz, zgomot de tampoane. SEBASTIAN, T. 188. 2. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană, pentru a opri o hemoragie, sau se introduce într-o cavitate naturală a organismului, în scopuri terapeutice. Veni cu un tampon mare de vată. CĂLINESCU, E. O. I 65. ♦ Substanță întrebuințată pentru a împiedica un anumit proces chimic. 3. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată și acoperită cu hîrtie sugativă, servind la uscarea cernelii după scriere. Vardaru puse tamponul, împături coala. C. PETRESCU, Î. II 84. Un furier... ale cărui mîini tremurau vizibil, punea tamponul după fiecare semnătură. SAHIA, N. 71.

TAMPON s.n. 1. Bucată mare de vată sau de tifon sterilizat care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie. 2. (Tehn.) Disc metalic masiv, prevăzut cu un resort puternic, care primește șocurile dintre vagoanele de cale ferată, de tramvai etc. 3. Accesoriu de birou, format dintr-o placă recurbată pe care se așterne hîrtie sugativă. 4. Substanță întrebuințată pentru împiedicarea unui anumit proces chimic. [< fr. tampon].

TAMPON s. n. 1. bucată mare de vată sau de tifon sterilizat care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie. 2. disc metalic masiv, prevăzut cu un resort puternic, care primește șocurile dintre vagoanele de cale ferată, de tramvai etc. 3. accesoriu de birou, dintr-o placă recurbată pe care se așază hârtie sugativă. 4. substanță pentru împiedicarea unui anumit proces chimic. 5. (inform.) dispozitiv destinat a izola un lanț de tehnici situat în aval de particularitățile unui lanț în amonte. 6. (fig.) ceea ce amortizează șocuri, împiedică ciocniri. ♦ zonă ~ = zonă de protecție dintre două state menită a împiedica conflictele directe. (< fr. tampon)

TAMPON ~oane n. 1) med. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pentru oprirea hemoragiei sau absorbirea puroiului. 2) tehn. Piesă constând dintr-un disc mare de oțel și un resort puternic, plasată la extremitățile vehiculelor de cale ferată, pentru amortizarea șocurilor și menținerea unei anumite distanțe între acestea. 3) fig. Obiect de birou format dintr-un suport arcuit de metal sau de lemn, pe care se aplică hârtie sugativă, folosit pentru a usca cerneala după scriere. /<fr. tampon

tampon n. 1. cocoloș de astupat ceva; 2. mototol de scamă spre a opri o emoragie; 3. pl. discuri metalice cu resorturi așezate la capetele vagoanelor.

*tampón n., pl. oane (fr. tampon, d. tamper și taper, a lovi cu latu mîniĭ). Cocoloș de astupat ceva: tampoane de vată în nas ca să nu curgă sîngele. Suprafață acoperită cu hîrtie sugătoare pe care o apeșĭ pe un scris proaspăt ca să sugă cerneala. Suprafață moale saŭ elastică p. a înlătura cĭocnirile vagoanelor între ele.

tampona [At: ALEXI, W. / Pzi: ~nez / E: fr tamponner] 1 vt A astupa cu un tampon (1). 2 vt A atinge ușor și în repetate rânduri, cu ajutorul unui tampon (1) sau cu alt obiect, o parte a suprafeței corpului, pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. 3 vr (D. vehicule, d. lemnele care vin pe uluc) A se ciocni (9). 4 vt (Arg) A da palme cuiva. 5 vt (Arg; pex) A bate (1).

zonă-tampon s. f. ◊ „[...] la câteva ore după semnarea documentelor finale ale acordului de dezangajare dintre Siria și Israel, în zona înălțimilor Golan, unitățile de observatori ai O.N.U. au încercat să ocupe, miercuri, zona-tampon dintre armatele siriană și israeliană.” Sc. 6 VI 74 p. 6. ◊ „[...] a continuat acțiunea de amplasare a unităților libaneze în zonele-tampon care separă părțile implicate în conflict.” I.B. 23 IV 84 p. 8 (din zonă + tampon)

tampon s. n., pl. tampoane

tampon s. n., pl. tampoane

tampon s. n., pl. tampoane

tampon, tampoane s. n. (intl.) lovitură dată victimei cu umărul, în momentul când i se bagă mâna în buzunar.

a băga tampon expr. (intl.) a împinge, a lovi (cu cotul).

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.