7 definiții pentru întreciocni

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întreciocni vr [At: MACEDONSKI, O. II, 257 / Pzi: ~nesc / E: între + ciocni] (Crp) 1 A se lovi unul de altul. 2 (Fig) A se contrazice.

ÎNTRECIOCNI, întreciocnesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se ciocni unul cu altul; fig. a se contrazice. – Din între1- + ciocni.

întreciocnì v. 1. a (se) ciocni unul cu altul; 2. fig. a se contrazice.

*întrecĭocnésc (mă) v. refl. (după fr. s’ntrechoquer). Mă cĭocnesc cu saŭ între: trenurile s’aŭ întrecĭocnit (corect rom. e s’aŭ cĭocnit unu cu altu saŭ între ele).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTRECIOCNI vb. v. ciocni, izbi, lovi, tampona.

întreciocni vb. v. CIOCNI. IZBI. LOVI. TAMPONA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întreciocni vb. IV refl. (înv.) 1. a se ciocni, a se izbi unul de altul. 2. (fig.) a se contrazice.

Intrare: întreciocni
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întreciocni
  • ‑ntreciocni
  • întreciocnire
  • ‑ntreciocnire
  • întreciocnit
  • ‑ntreciocnit
  • întreciocnitu‑
  • ‑ntreciocnitu‑
  • întreciocnind
  • ‑ntreciocnind
  • întreciocnindu‑
  • ‑ntreciocnindu‑
singular plural
  • întreciocnește
  • ‑ntreciocnește
  • întreciocniți
  • ‑ntreciocniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întreciocnesc
  • ‑ntreciocnesc
(să)
  • întreciocnesc
  • ‑ntreciocnesc
  • întreciocneam
  • ‑ntreciocneam
  • întreciocnii
  • ‑ntreciocnii
  • întreciocnisem
  • ‑ntreciocnisem
a II-a (tu)
  • întreciocnești
  • ‑ntreciocnești
(să)
  • întreciocnești
  • ‑ntreciocnești
  • întreciocneai
  • ‑ntreciocneai
  • întreciocniși
  • ‑ntreciocniși
  • întreciocniseși
  • ‑ntreciocniseși
a III-a (el, ea)
  • întreciocnește
  • ‑ntreciocnește
(să)
  • întreciocnească
  • ‑ntreciocnească
  • întreciocnea
  • ‑ntreciocnea
  • întreciocni
  • ‑ntreciocni
  • întreciocnise
  • ‑ntreciocnise
plural I (noi)
  • întreciocnim
  • ‑ntreciocnim
(să)
  • întreciocnim
  • ‑ntreciocnim
  • întreciocneam
  • ‑ntreciocneam
  • întreciocnirăm
  • ‑ntreciocnirăm
  • întreciocniserăm
  • ‑ntreciocniserăm
  • întreciocnisem
  • ‑ntreciocnisem
a II-a (voi)
  • întreciocniți
  • ‑ntreciocniți
(să)
  • întreciocniți
  • ‑ntreciocniți
  • întreciocneați
  • ‑ntreciocneați
  • întreciocnirăți
  • ‑ntreciocnirăți
  • întreciocniserăți
  • ‑ntreciocniserăți
  • întreciocniseți
  • ‑ntreciocniseți
a III-a (ei, ele)
  • întreciocnesc
  • ‑ntreciocnesc
(să)
  • întreciocnească
  • ‑ntreciocnească
  • întreciocneau
  • ‑ntreciocneau
  • întreciocni
  • ‑ntreciocni
  • întreciocniseră
  • ‑ntreciocniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întreciocni, întreciocnescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.