4 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂLMÁCI, -CE, tălmaci, -ce, s. m. și f. (Înv.; rar la f.) Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [Var.: tâlmáci, -ce s. m. și f.] – Din sl. tlumaci.

TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva. 4. A exprima, a exterioriza. – Din sl. tlumaci.

TÂLMÁCI, -CE s. m. și f. v. tălmaci.

TÂLMÁCI, -CE s. m. și f. v. tălmaci.

tălmaci, ~ace smf [At: PO 148/15 / V: (înv) tâl~ / Pl: ~ / E: slv тлъмачь] (Îvp) Traducător (1). 2 Tâlcuitor (1).

tălmăci [At: (a. 1646) GCR I, 119/23 / V: (înv) tâl~ / Pzi: ~ăcesc / E: slv тлъмачити] (Îvp) 1 vt A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2 vt A tâlcui (1). 3 vt A explica (1). 4 vt A dezlega o problemă, o întrebare etc. 5 vrr A se lămuri cu cineva. 6 vt A exprima (1).

tâlmaci sm vz tălmaci

tâlmăci v vz tălmăci

TĂLMÁCI, -CE, tălmaci, -ce, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [Var.: tâlmáci, -ce s. m. și f.] – Din sl. tlumaci.

TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. 2. A interpreta, a tâlcui. 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva. 4. A exprima, a exterioriza. – Din sl. tlŭmačĩ.

TĂLMÁCI, -E, tălmaci, -e, s. m. și f. 1. Traducător, interpret. Poarta... trămite domn Țării Romînești pe un tălmaci ce fusese simplu pescar. ODOBESCU, S. I 299. 2. Tîlcuitor. A primit să fie gardiancă și tălmace la o țărancă oarbă. C. PETRESCU, A. 322. (Și în forma tîlmaci) Tu ești tîlmaci de visuri și mi-ai prezis de mult O tristă catastrofă. ALECSANDRI, T. II 296. – Variantă: tîlmáci s. m.

TĂLMĂCÍ, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. [Operele lui M. Gorki] sînt astăzi o bogăție a poporului rus și a tuturor popoarelor lumii în ale căror limbi minunata sa operă a fost tălmăcită. STANCU, U.R.S.S. 26. ◊ Refl. pas. Oaspeții cerură cu îndărătnicie să li se tălmăcească versurile latinești. VORNIC, P. 238. 2. A interpreta, a tîlcui. Ursuzenia ta a fost tălmăcită ca semn al oboselii. PAS, Z. I 267. Lămurea și tălmăcea vestea cea proaspătă. SADOVEANU, O. VII 79. 3. A explica, a lămuri. Căutai să-mi tălmăcesc pricina. HOGAȘ, M. N. 94. N-oi mai uita mai ales ochii mici și vărgați ai ctitorului care-mi tălmăcea zugrăvelile. DELAVRANCEA, H. T. 6. Pare-mi-se, dragă Smărăndiță, că ți-am înțeles planul.Dacă l-ai înțeles... cu atît mai bine, pentru că n-oi fi silită să ți-l tălmăcesc. ALECSANDRI, T. 299. ◊ Absol. Mai bine ce v-am tălmăcit, și un copil putea să înțeleagă. CREANGĂ, O. A. 107. ♦ A dezlega, a ghici. Să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. ♦ Refl. reciproc. A se lămuri, a se explica. Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem și noi. CARAGIALE, O. I 123. Mă duc să mă tălmăcesc cu cuconu Grigori. ALECSANDRI, T. I 51. ♦ (Rar) A se înțelege cu cineva. Îi venea... cam greu să se tălmăcească cu domnul Wondracek, un om care nici nu știa romînește. SLAVICI, N. I 162. 4. A exprima, a exterioriza. Doina plîngea pe strune, tălmăcind o patimă adîncă. SADOVEANU, O. I 301. Cea mai înțeleaptă limbă este limba care agiută pe om a-și tălmăci gîndul într-un chip ca toți ascultătorii să-l poată înțelege. RUSSO, O. 56. ◊ Refl. pas. Doina de la munte, acea melodie curat romînească, în care toată inima omului se tălmăcește prin suspinuri puternice și prin note dulci și duioase. ALECSANDRI, O. P. 241.

TĂLMÁCI ~ m. înv. 1) Persoană care îndeplinea oficial funcția de interpret pe lângă o solie străină; tergiman; dragoman; translator; interpret. 2) Persoană care tălmăcea sau tâlcuia ceva; tâlcuitor; traducător; interpret. /<sl. tlumați

A TĂLMĂCÍ ~ésc tranz. 1) (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tâlcui; a traduce. 2) (lecții, teme, fenomene, fapte etc.) A expune clar, comentând pe larg; a tâlcui; a lămuri; a explica. 3) A supune unei interpretări personale. 4) A da pe față; a exterioroza. /<sl. tlumațiti

A SE TĂLMĂCÍ mă ~ésc intranz. rar A ajunge (concomitent) la o înțelegere (unul cu altul). /<sl. tlumațiti

tâlmaciu m. interpret. [Slav. TLŬMMAČŬ].

tâlmăcì v. 1. a interpreta; 2. a se explica: să ne tălmăcim puținel. [Slav. TLŬMAČITI].

tălmácĭ m., pl. tot așa (vsl. tlŭmačĭ, id., d. geagataicu tilmač, cum. telmač, rudă cu tăt. til, limbă). Traducător, dragoman. V. tîlcuitor.

tălmăcésc v. tr. (vsl. tlŭmačiti, a traduce). Traduc, explic pin altă limbă saŭ expresiune. V. tîlcuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălmáci (înv.) s. m., pl. tălmáci

arată toate definițiile

Intrare: Talmaci
Talmaci nume propriu
nume propriu (I3)
  • Talmaci
Intrare: tălmaci
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălmaci
  • tălmaciul
  • tălmaciu‑
plural
  • tălmaci
  • tălmacii
genitiv-dativ singular
  • tălmaci
  • tălmaciului
plural
  • tălmaci
  • tălmacilor
vocativ singular
  • tălmaciule
  • tălmace
plural
  • tălmacilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlmaci
  • tâlmaciul
  • tâlmaciu‑
plural
  • tâlmaci
  • tâlmacii
genitiv-dativ singular
  • tâlmaci
  • tâlmaciului
plural
  • tâlmaci
  • tâlmacilor
vocativ singular
  • tâlmaciule
  • tâlmace
plural
  • tâlmacilor
Intrare: tălmăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tălmăci
  • tălmăcire
  • tălmăcit
  • tălmăcitu‑
  • tălmăcind
  • tălmăcindu‑
singular plural
  • tălmăcește
  • tălmăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tălmăcesc
(să)
  • tălmăcesc
  • tălmăceam
  • tălmăcii
  • tălmăcisem
a II-a (tu)
  • tălmăcești
(să)
  • tălmăcești
  • tălmăceai
  • tălmăciși
  • tălmăciseși
a III-a (el, ea)
  • tălmăcește
(să)
  • tălmăcească
  • tălmăcea
  • tălmăci
  • tălmăcise
plural I (noi)
  • tălmăcim
(să)
  • tălmăcim
  • tălmăceam
  • tălmăcirăm
  • tălmăciserăm
  • tălmăcisem
a II-a (voi)
  • tălmăciți
(să)
  • tălmăciți
  • tălmăceați
  • tălmăcirăți
  • tălmăciserăți
  • tălmăciseți
a III-a (ei, ele)
  • tălmăcesc
(să)
  • tălmăcească
  • tălmăceau
  • tălmăci
  • tălmăciseră
Intrare: tâlmăci
tâlmăci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tălmaci, -e tălmace tâlmace tâlmaci

etimologie:

tălmăci

  • 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: traduce 2 exemple
    exemple
    • [Operele lui M. Gorki] sînt astăzi o bogăție a poporului rus și a tuturor popoarelor lumii în ale căror limbi minunata sa operă a fost tălmăcită. STANCU, U.R.S.S. 26.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Oaspeții cerură cu îndărătnicie să li se tălmăcească versurile latinești. VORNIC, P. 238.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ursuzenia ta a fost tălmăcită ca semn al oboselii. PAS, Z. I 267.
      surse: DLRLC
    • Lămurea și tălmăcea vestea cea proaspătă. SADOVEANU, O. VII 79.
      surse: DLRLC
  • 3. A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare etc.
    exemple
    • Căutai să-mi tălmăcesc pricina. HOGAȘ, M. N. 94.
      surse: DLRLC
    • N-oi mai uita mai ales ochii mici și vărgați ai ctitorului care-mi tălmăcea zugrăvelile. DELAVRANCEA, H. T. 6.
      surse: DLRLC
    • Pare-mi-se, dragă Smărăndiță, că ți-am înțeles planul. – Dacă l-ai înțeles... cu atît mai bine, pentru că n-oi fi silită să ți-l tălmăcesc. ALECSANDRI, T. 299.
      surse: DLRLC
    • absolut Mai bine ce v-am tălmăcit, și un copil putea să înțeleagă. CREANGĂ, O. A. 107.
      surse: DLRLC
    • Să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12.
      surse: DLRLC
    • 3.1. reflexiv reciproc popular A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lămuri sfătui înțelege 3 exemple
      exemple
      • Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem și noi. CARAGIALE, O. I 123.
        surse: DLRLC
      • Mă duc să mă tălmăcesc cu cuconu Grigori. ALECSANDRI, T. I 51.
        surse: DLRLC
      • Îi venea... cam greu să se tălmăcească cu domnul Wondracek, un om care nici nu știa romînește. SLAVICI, N. I 162.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Doina plîngea pe strune, tălmăcind o patimă adîncă. SADOVEANU, O. I 301.
      surse: DLRLC
    • Cea mai înțeleaptă limbă este limba care agiută pe om a-și tălmăci gîndul într-un chip ca toți ascultătorii să-l poată înțelege. RUSSO, O. 56.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Doina de la munte, acea melodie curat romînească, în care toată inima omului se tălmăcește prin suspinuri puternice și prin note dulci și duioase. ALECSANDRI, O. P. 241.
      surse: DLRLC

etimologie: