tălmăci (-cesc, -it), vb. – 1. A interpreta, a traduce. – 2. A explica, a comenta. – 3. (Refl.) A se lămuri cu cineva, a clarifica. – Var. tîlmaci (și der.). Sl. tlŭmačiti (Cihac, II, 400), cf. sb., cr. tolmačiti, pol. tlomaczyć, mag. tolmácsol. Este cuvînt oriental, cf. cuman. telmać (Kuun 105). – Der. tălmăci, s. m. (interpret, traducător), din sl. tlŭmăcŭ, cf. rus. tolmač, germ. Dolmetsch; tălmăciar, s. m. (înv., interpret); tălmăcitor, s. m. (interpret); tălmăcitură, s. f. (înv., explicație, interpretare); tanaci, s. m. (interpret), din mag. tanács (Drăganu, Omagiu lui I. Bianu, București 1927, 137).