TĂLMACI, -E, tălmaci, -e, s. m. și f. 1. Traducător, interpret. Poarta... trămite domn Țării Romînești pe un tălmaci ce fusese simplu pescar. ODOBESCU, S. I 299. 2. Tîlcuitor. A primit să fie gardiancă și tălmace la o țărancă oarbă. C. PETRESCU, A. 322. (Și în forma tîlmaci) Tu ești tîlmaci de visuri și mi-ai prezis de mult O tristă catastrofă. ALECSANDRI, T. II 296. – Variantă: tîlmaci s. m.