TĂLMĂCI, tălmăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. [Operele lui M. Gorki] sînt astăzi o bogăție a poporului rus și a tuturor popoarelor lumii în ale căror limbi minunata sa operă a fost tălmăcită. STANCU, U.R.S.S. 26. ◊ Refl. pas. Oaspeții cerură cu îndărătnicie să li se tălmăcească versurile latinești. VORNIC, P. 238. 2. A interpreta, a tîlcui. Ursuzenia ta a fost tălmăcită ca semn al oboselii. PAS, Z. I 267. Lămurea și tălmăcea vestea cea proaspătă. SADOVEANU, O. VII 79. 3. A explica, a lămuri. Căutai să-mi tălmăcesc pricina. HOGAȘ, M. N. 94. N-oi mai uita mai ales ochii mici și vărgați ai ctitorului care-mi tălmăcea zugrăvelile. DELAVRANCEA, H. T. 6. Pare-mi-se, dragă Smărăndiță, că ți-am înțeles planul. – Dacă l-ai înțeles... cu atît mai bine, pentru că n-oi fi silită să ți-l tălmăcesc. ALECSANDRI, T. 299. ◊ Absol. Mai bine ce v-am tălmăcit, și un copil putea să înțeleagă. CREANGĂ, O. A. 107. ♦ A dezlega, a ghici. Să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. ♦ Refl. reciproc. A se lămuri, a se explica. Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem și noi. CARAGIALE, O. I 123. Mă duc să mă tălmăcesc cu cuconu Grigori. ALECSANDRI, T. I 51. ♦ (Rar) A se înțelege cu cineva. Îi venea... cam greu să se tălmăcească cu domnul Wondracek, un om care nici nu știa romînește. SLAVICI, N. I 162. 4. A exprima, a exterioriza. Doina plîngea pe strune, tălmăcind o patimă adîncă. SADOVEANU, O. I 301. Cea mai înțeleaptă limbă este limba care agiută pe om a-și tălmăci gîndul într-un chip ca toți ascultătorii să-l poată înțelege. RUSSO, O. 56. ◊ Refl. pas. Doina de la munte, acea melodie curat romînească, în care toată inima omului se tălmăcește prin suspinuri puternice și prin note dulci și duioase. ALECSANDRI, O. P. 241.