14 definiții pentru taciturn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

taciturn, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr taciturne, lat taciturnus] 1 Care vorbește puțin Si: tăcut2 (5). 2 (Rar) Posac.

TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine, posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, care este tăcut de felul lui.

TACITÚRN, -Ă adj. (Liv.) Cu o fire tăcută, tăcut din fire. [Cf. fr. taciturne, it. taciturno, lat. taciturnus].

TACITÚRN, -Ă adj. care vorbește puțin, tăcut din fire. (< fr. taciturne, lat. taciturnus)

TACITÚRN ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care vorbește puțin; care este închis în sine; tăcut. /<fr. taciturne

taciturn a. tăcut din fire, care vorbește puțin sau nu-i place să vorbească: om taciturn.

*tacitúrn, -ă adj. (lat. taciturnus). Tăcut, mocnit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. sg. tacitúrnă, pl. tacitúrne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TACITURN adj. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~; fire ~.)

Taciturn ≠ comunicativ, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț

Intrare: taciturn
taciturn adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taciturn
  • taciturnul
  • taciturnu‑
  • taciturnă
  • taciturna
plural
  • taciturni
  • taciturnii
  • taciturne
  • taciturnele
genitiv-dativ singular
  • taciturn
  • taciturnului
  • taciturne
  • taciturnei
plural
  • taciturni
  • taciturnilor
  • taciturne
  • taciturnelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

taciturn

etimologie: