4 intrări

37 de definiții

din care

Explicative DEX

TABAC1, (2) tabacuri, s. n. 1. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). 2. (La pl.) Sorturi de tabac (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

TABAC2, tabaci, s. m. (Înv.) Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

tabac1 sm [At: ANON. CAR. / V: (înv; nob) tăbanc, (reg) tob~ / Pl: ~aci / E: tc tabak, tobac cf mg tabak] (Înv) 1-2 Tăbăcar1 (1-2).

tabac2 [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / V: (îvp) tăb~, tub~ smn, (reg) ~ă, tăba sf, tăbag sn / Pl: (rar) ~uri / E: ngr ταμπάκσς, ger Tabak, fr tabac, mg tobák, tubák] 1 sn (Pop) Tutun (6). 2 sn (Reg; pan) Frunza altor plante, măcinată mărunt. 3 sm (Bot; Trs; Buc) Tutun (1) (Nicotiana tabacum). 4 sm (Bot; reg; șîc ~-turcesc, tăbac-rotund, ~-țigănesc) Tutun(2)-turcesc (Nicotiana rustica). 5 sm (Bot; reg; îc) ~ul-câmpului Arnică (Arnica montana). 6 sm (Bot; reg; îc) Tăbacă-sălbatică Mierea-ursului (Pulmonaria rubra). 7 s (Arg; îe) A fl prost ~ A fi foarte prost.

TABAC1, tabacuri, s. n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (Reg.) Tutun de fumat. ♦ (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.

TABAC2, tabaci, s. m. Tăbăcar. – Din tc. tabāk.

TABAC1 s. n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. Deschidea [tabachera], înfigea două degete în ea și trăgea tabac pe nas. HOGAȘ, H. 43. [Dascălul] sfîrcuiește toată ziua la tabac. CREANGĂ, A. 16. ♦ (Regional) Tutun de fumat. De opt săptămîni nu ne-a dat dom’ majur tabacul. CAMILAR, N. I 12. ♦ Planta ale cărei frunze dau tutunul. (Atestat în forma tăbac) Foaie verde de tăbac. BIBICESCU, P. P. 43. – Variantă: tăbac s. n.

TABAC2, tabaci, s. m. (Astăzi rar) Tăbăcar. Albia rîului se îngusta... începea stăpînirea tabacilor care își argăseau pieile în Dîmbovița. PAS, L. I 70. În stînga mănăstirii... doi tabaci duceau pe umeri, atîrnate de o prăjină lungă, piei crude. CAMIL PETRESCU, O. I 446. Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători... curelari, ceaprazari, tabaci. GHICA, S. XIV.

TABAC I. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas. II. adj. inv. de culoarea tutunului. (< germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)

TABAC2 ~ci m. rar Muncitor specializat în tăbăcirea pieilor; argăsitor; dubălar; tăbăcar. /<turc. tabak

TABAC1 ~uri n. Preparat din frunze uscate de tutun, măcinate fin, care se aspiră pe nas; tutun prizat. /<ngr. tampákos, germ. Tabak

tabac m. tăbăcar: uliță tabacilor. [Turc. TABBAK].

tabac n. 1. tutun pulverizat de tras pe nas; 2. Tr. tutun. [Ung. TOBÁK (v. duhan)].

1) tabác m. (turc. pop. tabak, lit. [d. ar.] debbagh; ngr. tabákis, alb. bg. tabak, ung. tabak și tobak). Munt. vest. Tăbăcar.

2) tabác n., pl. urĭ (rus. tabak, germ. tabak, fr. tabac, d. sp. tabaco, tutun, d. americanu tabacco, numele unuĭ fel de cĭubuc cu doŭă țevĭ, numit așa înainte de a fi fost știută insula Tabago; it. tabacco, engl. tobacco, ung. tobák. V. „Monographie du tabac” de Ch. Fermond, Paris, Imprimerie Centrale de Napoléon Chaix, rue Bergère, 20, 1857, pag. 17). Praf de tutun, pe care uniĭ (maĭ ales bătrîniĭ) obișnuĭesc a-l trage pe nas: a trage tabac. V. tutun.

taba sf vz tabac2

tăbac smn vz tabac2

tăba sf vz tabac2

tăbag sn vz tabac2

tăbanc sm vz tabac1

tobac sm vz tabac1

tubac smn vz tabac

TĂBAC s. n. v. tabac1.

Ortografice DOOM

tabac1 (tăbăcar) (înv.) s. m., pl. tabaci

tabac2 (tutun) s. n., (sorturi) pl. tabacuri

tabac2 (tutun) s. n., (sorturi) pl. tabacuri

tabac1 (tăbăcar) (înv.) s. m., pl. tabaci

tabac (tutun) s. n., pl. tabacuri

tabac (tăbăcar) s. m., pl. tabaci

Etimologice

tabac (-ci), s. m. – Muncitor care tăbăcește pieile, argăsitor. – Mr. tăbac. Tc. (arab.) tabak (Șeineanu, II, 338), cf. alb., bg., sb., megl. tabak, ngr. ταμπάϰης. – Der. tăbăci, vb. (a argăsi, a dubi; a usaca pielea la soare), cf. megl. tăbățǫs, tăbățiri; tăbăcar, s. m. (argăsitor); tăbăcărie, s. f. (meseria și atelierul tăbăcarului); tăbăceală, s. f. (argăseală); tăbăcit, s. n. (argăsit); tăbăcăreasă, s. f. (Mold., un anumit joc de cărți).

tabac (tabacuri), s. n. – Tutun. Var. Trans. tabac. Mr. tabac. Sp. tabaco (REW 8508a), prin intermediul it. tabacco, fr. tabac, germ. Tabak, cf. ngr. ταμπάϰος, rus., rut. tabak etc. – Der. tabachere (var. tababcheră, mr. tabacheră), s. f. (cutiuță pentru tutun sau țigări), din it. tabacchiera, prin intermediul ngr. ταμπαϰιέρα; tabachere, s. f. (luminator, lucarnă), din fr. tabatière asimilat la cuvîntul anterior; tabagie, s. f., din fr. tabagie; tabagism, s. n., din fr. tabagisme; tabacioc, s. n. (Mold., puțin tutun); din rus. tabaŭok.

Enciclopedice

TABAC subst. 1. – popa (16 B IV 98); -u, A. (Cîmp); -a țig. (16 B V 10). 2. Tăbac (Moț). 3. Tăbăci (16 B II 11).

Tabac, Tăbăci v. Tabac 2, 3.

Sinonime

TABAC s. v. argăsitor, tăbăcar, tutun, tutun turcesc.

tabac s. v. ARGĂSITOR. TABĂCAR. TUTUN. TUTUN TURCESC.

Regionalisme / arhaisme

tabác, tabacuri, s.n. (reg.) Tutun de fumat: „C-apoi vezi că fără tabac odată-mi pare că mă și betejesc” (Papahagi, 1925: 324). ■ (onom.) Tabac, nume de familie în jud. Maram. – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak (DEX).

Intrare: Tabac
Tabac nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tabac
Intrare: tabac (adj.)
tabac3 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • tabac
  • taba
Intrare: tabac (tăbăcar)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabac
  • tabacul
  • tabacu‑
plural
  • tabaci
  • tabacii
genitiv-dativ singular
  • tabac
  • tabacului
plural
  • tabaci
  • tabacilor
vocativ singular
  • tabacule
plural
  • tabacilor
tăbanc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tobac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tubac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tabac (tutun)
tabac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabac
  • tabacul
  • tabacu‑
plural
  • tabacuri
  • tabacurile
genitiv-dativ singular
  • tabac
  • tabacului
plural
  • tabacuri
  • tabacurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbac
  • tăbacul
plural
  • tăbacuri
  • tăbacurile
genitiv-dativ singular
  • tăbac
  • tăbacului
plural
  • tăbacuri
  • tăbacurilor
vocativ singular
plural
tabacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăbag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tabacadjectiv invariabil

  • 1. De culoarea tutunului. MDN '00
etimologie:

tabac, tabacisubstantiv masculin

  • 1. învechit Argăsitor, dubălar, tăbăcar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Albia rîului se îngusta... începea stăpînirea tabacilor care își argăseau pieile în Dîmbovița. PAS, L. I 70. DLRLC
    • format_quote În stînga mănăstirii... doi tabaci duceau pe umeri, atîrnate de o prăjină lungă, piei crude. CAMIL PETRESCU, O. I 446. DLRLC
    • format_quote Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători... curelari, ceaprazari, tabaci. GHICA, S. XIV. DLRLC
etimologie:

tabac, tabacurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Deschidea [tabachera], înfigea două degete în ea și trăgea tabac pe nas. HOGAȘ, H. 43. DLRLC
    • format_quote [Dascălul] sfîrcuiește toată ziua la tabac. CREANGĂ, A. 16. DLRLC
    • 1.1. regional Tutun de fumat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De opt săptămîni nu ne-a dat dom’ majur tabacul. CAMILAR, N. I 12. DLRLC
    • 1.2. botanică Tutun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: tutun
      • format_quote Foaie verde de tăbac. BIBICESCU, P. P. 43. DLRLC
  • 2. (la) plural Sorturi de tabac. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.