13 definiții pentru dubălar
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUBĂLAR, dubălari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Dubală + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dubălar sm [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 20/5 / Pl: ~i / E: dub(e)ală + -ar] 1 (Mol) Tăbăcar. 2 (Ent; reg) Nasicorn (Oryctes nasicornis).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUBĂLAR, dubălari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Dub(e)ală + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
DUBĂLAR, dubălari, s. m. (Mold.) Tăbăcar. În Broscărie s-au pripășit cîțiva romîni, funcționari mici, odagii și puțini nemți: un cîrnățar, cîțiva dubălari. SADOVEANU, O. II 419. Pieile... le dădea la dubit lui Ioniță Cîrlig, cel mai vestit dubălar de pe vremea aceea. HOGAȘ, DR. II 152.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUBĂLAR ~i m. reg. Muncitor specializat în operații de dubire; tăbăcar; argăsitor. /dubeală + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dubălar m. argăsitor, tabac.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dubălár m. Mold. Tăbăcar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dubălar (reg.) s. m., pl. dubălari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dubălar (reg.) s. m., pl. dubălari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dubălar s. m., pl. dubălari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DUBĂLAR s. v. argăsitor, caraban, nasicorn, tăbăcar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dubălar s. v. ARGĂSITOR. CARABAN. NASICORN. TĂBĂCAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dubălar, dubălari, s.m. – (reg.) Tăbăcar (în Glod). – Din dubală + suf. -ar (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
dubălar, dubălarisubstantiv masculin
- 1. Argăsitor, caraban, nasicorn, tăbăcar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În Broscărie s-au pripășit cîțiva romîni, funcționari mici, odagii și puțini nemți: un cîrnățar, cîțiva dubălari. SADOVEANU, O. II 419. DLRLC
- Pieile... le dădea la dubit lui Ioniță Cîrlig, cel mai vestit dubălar de pe vremea aceea. HOGAȘ, DR. II 152. DLRLC
-
etimologie:
- Dub(e)ală + -ar. DEX '09 DEX '98