4 intrări

Articole pe această temă:

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

TĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, tătărești, adj. 1. Tătar (2). 2. Fig. Strașnic, grozav (de rău). – Tătar + suf. -esc.

TĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, tătărești, adj. 1. Tătar (2). 2. Fig. Strașnic, grozav (de rău). – Tătar + suf. -esc.

TĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, tătărești, adj. 1. De tătar, al tătarilor. În cîteva ore de drum, mașina avea să-l înfunde iarăși în satul tătăresc, cu bordeie strîmbe și oarbe de lut. C. PETRESCU, Î. I 4. Trei voinici că mi-a sosit; Trei voinici ardelenești. Cu caii brașovenești, Cu puștile tătărești, Cu pistoale ungurești. ȘEZ. I 44. 2. Fig. Strașnic, cumplit, grozav. Eu am un guturai tătăresc. CARAGIALE, O. VII 151. I-am aruncat o ochire de cele tătărești, și ea, fără a ști ce făcea, a primit, răvașul ce i-am dat. ALECSANDRI, T. 1071.

tătărésc adj. m., f. tătăreáscă; pl. m. și f. tătăréști

tătărésc adj. m., f. tătăreáscă; pl. m. și f. tătăréști

TĂTĂRÉSC adj. v. tătar.

TĂTĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care aparține Tatariei sau populației ei; din Tataria. 2) Care aparținea fostelor state feudale ale tătarilor sau populației lor; din fostele state feudale ale tătarilor. /tătar + suf. ~esc

tătăresc a. 1. ce ține de Tătari: oștile tătărești; 2. pop. strașnic, cumplit (mai mult ironic): un gutunar, o ochire de cele tătărești AL. să tragem un danț de ale tătărești FIL.; 4. se zice de porumbul cu bobul foarte mic, alb și rotund (varietate tătărească).

tătărésc, -eáscă adj. De Tătar, al Tătarilor: limba tătărească. Meĭ tătăresc, V. meĭ. – În est -răsc, -rască. V. nagîț.

fra sf [At: CONACHI, P. 85 / V: frag sm / Pl: ~agi / E: ml fraga] 1 Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2 (Pop; îe) În pofida ~agilor, mănâncă frunzele sau pentru ~, și frunza ți-e dragă Se spune despre cei care se mulțumesc cu puțin, neputând obține ceea ce doresc. 3 (Îc) ~-tătărească Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 4 (Reg; șîc ~-de-pom) Dudă.

FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

frágă-tătăreáscă (plantă) s. f., g.-d. art. frágii-tătăréști; pl. frági-tătăréști, art. frágile-tătăréști

mei-tătărésc (plantă) s. m.

!uréche-tătăreáscă (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. uréchii-tătăréști; pl. uréchi-tătăréști

frágă-tătăreáscă s. f.

uréche-tătăreáscă s. f.

CÂINE-TĂTĂRÉSC s. v. nagâț.

MĂLAI-TĂTĂRÉSC s. v. mătură.

arată toate definițiile

Intrare: tătăresc
tătăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătăresc
  • tătărescul
  • tătărescu‑
  • tătărească
  • tătăreasca
plural
  • tătărești
  • tătăreștii
  • tătărești
  • tătăreștile
genitiv-dativ singular
  • tătăresc
  • tătărescului
  • tătărești
  • tătăreștii
plural
  • tătărești
  • tătăreștilor
  • tătărești
  • tătăreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: fragă-tătărească
fragă-tătărească substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fragă-tătărească
  • fraga-tătărească
plural
  • fragi-tătărești
  • fragile-tătărești
genitiv-dativ singular
  • fragi-tătărești
  • fragii-tătărești
plural
  • fragi-tătărești
  • fragilor-tătărești
vocativ singular
plural
Intrare: mei-tătăresc
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mei-tătăresc
  • meiul-tătăresc
plural
genitiv-dativ singular
  • mei-tătăresc
  • meiului-tătăresc
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ureche-tătărească
ureche-tătărească substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ureche-tătărească
  • urechea-tătărească
plural
  • urechi-tătărești
  • urechile-tătărești
genitiv-dativ singular
  • urechi-tătărești
  • urechii-tătărești
plural
  • urechi-tătărești
  • urechilor-tătărești
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fragă-tătărească

  • 1. compus Plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum).
    surse: DEX '09

etimologie:

ureche-tătărească

etimologie: