5 intrări

Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, tătărești, adj. 1. Tătar (2). 2. Fig. Strașnic, grozav (de rău). – Tătar + suf. -esc.

TĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, tătărești, adj. 1. Tătar (2). 2. Fig. Strașnic, grozav (de rău). – Tătar + suf. -esc.

TĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, tătărești, adj. 1. De tătar, al tătarilor. În cîteva ore de drum, mașina avea să-l înfunde iarăși în satul tătăresc, cu bordeie strîmbe și oarbe de lut. C. PETRESCU, Î. I 4. Trei voinici că mi-a sosit; Trei voinici ardelenești. Cu caii brașovenești, Cu puștile tătărești, Cu pistoale ungurești. ȘEZ. I 44. 2. Fig. Strașnic, cumplit, grozav. Eu am un guturai tătăresc. CARAGIALE, O. VII 151. I-am aruncat o ochire de cele tătărești, și ea, fără a ști ce făcea, a primit, răvașul ce i-am dat. ALECSANDRI, T. 1071.

TĂTĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care aparține Tatariei sau populației ei; din Tataria. 2) Care aparținea fostelor state feudale ale tătarilor sau populației lor; din fostele state feudale ale tătarilor. /tătar + suf. ~esc

tătăresc a. 1. ce ține de Tătari: oștile tătărești; 2. pop. strașnic, cumplit (mai mult ironic): un gutunar, o ochire de cele tătărești AL. să tragem un danț de ale tătărești FIL.; 4. se zice de porumbul cu bobul foarte mic, alb și rotund (varietate tătărească).

tătărésc, -eáscă adj. De Tătar, al Tătarilor: limba tătărească. Meĭ tătăresc, V. meĭ. – În est -răsc, -rască. V. nagîț.

fra sf [At: CONACHI, P. 85 / V: frag sm / Pl: ~agi / E: ml fraga] 1 Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2 (Pop; îe) În pofida ~agilor, mănâncă frunzele sau pentru ~, și frunza ți-e dragă Se spune despre cei care se mulțumesc cu puțin, neputând obține ceea ce doresc. 3 (Îc) ~-tătărească Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 4 (Reg; șîc ~-de-pom) Dudă.

FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

FRÁGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului1 (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. Vertebrat ovipar, cu corpul acoperit cu pene și cu membrele anterioare transformate în aripi pentru zbor. Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. Toate păsările dorm, Numai eu nu mai am somn! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. Nu da pasărea din mînă pentru cea de pe gard (= nu lăsa să-ți scape un lucru sigur pentru unul îndoielnic). Toată pasărea pe limba ei piere (= fiecare plătește într-un fel sau altul pentru faptele sale). ◊ Pasăre de curte v. curte. Pasăre călătoare v. călător (3). Pasăre măiastră v. măiestru. ◊ Fig. Pasăre de fier = avion. Trăim într-un veac în care... păsări de fier brăzdează văzduhul. SADOVEANU, E. 62. Lapte de pasăre v. lapte. 2. Compuse: pasăre-muscă = colibri (Trochilus palia). Ochii așteptau fără mirare să vadă apărînd și făpturi potrivite priveliștii: șerpi groși cît brațul, pasărea-muscă, o maimuță balansîndu-se în leagănul de liane. C. PETRESCU, R. DR. 214; pasărea-omătului = pasăre mică, cu pene de diferite culori, predominînd culoarea albă; trăiește în munții Carpați și rareori la șes (Montifringilla nivalis, Fringilla nivalis). Pasărea-omătului... mai cu seamă în munții Carpaților se află într-un număr foarte însemnat. MARIAN, O. I 386; pasărea-paradisului v. paradis; pasărea-cînepei = cînepar; pasărea-morții = cucuvea; pasăre-tătărască = nagîț; pasăre-țigănească = codobatură. – Pl. și: pasări (BUJOR, S. 90, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 219). – Variantă: pásere, paseri (SADOVEANU, O. II 540, GÎRLEANU, L. 42, ISPIRESCU, L. 17), s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tătărésc adj. m., f. tătăreáscă; pl. m. și f. tătăréști

tătărésc adj. m., f. tătăreáscă; pl. m. și f. tătăréști

frágă-tătăreáscă (plantă) s. f., g.-d. art. frágii-tătăréști; pl. frági-tătăréști, art. frágile-tătăréști

mei-tătărésc (plantă) s. m.

!uréche-tătăreáscă (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. uréchii-tătăréști; pl. uréchi-tătăréști

frágă-tătăreáscă s. f.

uréche-tătăreáscă s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂTĂRÉSC adj. v. tătar.

TĂTĂRESC adj. tătar. (Triburile ~.)

CÂINE-TĂTĂRÉSC s. v. nagâț.

MĂLAI-TĂTĂRÉSC s. v. mătură.

arată toate definițiile

Intrare: tătăresc
tătăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătăresc
  • tătărescul
  • tătărescu‑
  • tătărească
  • tătăreasca
plural
  • tătărești
  • tătăreștii
  • tătărești
  • tătăreștile
genitiv-dativ singular
  • tătăresc
  • tătărescului
  • tătărești
  • tătăreștii
plural
  • tătărești
  • tătăreștilor
  • tătărești
  • tătăreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: fragă-tătărească
fragă-tătărească substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fragă-tătărească
  • fraga-tătărească
plural
  • fragi-tătărești
  • fragile-tătărești
genitiv-dativ singular
  • fragi-tătărești
  • fragii-tătărești
plural
  • fragi-tătărești
  • fragilor-tătărești
vocativ singular
plural
Intrare: mei-tătăresc
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mei-tătăresc
  • meiul-tătăresc
plural
genitiv-dativ singular
  • mei-tătăresc
  • meiului-tătăresc
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pasăre-tătărească
pasăre-tătărească substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasăre-tătărească
  • pasărea-tătărească
plural
  • păsări-tătărești
  • păsările-tătărești
genitiv-dativ singular
  • păsări-tătărești
  • păsării-tătărești
plural
  • păsări-tătărești
  • păsărilor-tătărești
vocativ singular
plural
Intrare: ureche-tătărească
ureche-tătărească substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ureche-tătărească
  • urechea-tătărească
plural
  • urechi-tătărești
  • urechile-tătărești
genitiv-dativ singular
  • urechi-tătărești
  • urechii-tătărești
plural
  • urechi-tătărești
  • urechilor-tătărești
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fragă-tătărească

  • 1. compus Plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum).
    surse: DEX '09

etimologie:

pasăre-tătărească

etimologie:

ureche-tătărească

etimologie: