TĂTĂRESC, -EASCĂ, tătărești, adj. 1. De tătar, al tătarilor. În cîteva ore de drum, mașina avea să-l înfunde iarăși în satul tătăresc, cu bordeie strîmbe și oarbe de lut. C. PETRESCU, Î. I 4. Trei voinici că mi-a sosit; Trei voinici ardelenești. Cu caii brașovenești, Cu puștile tătărești, Cu pistoale ungurești. ȘEZ. I 44. 2. Fig. Strașnic, cumplit, grozav. Eu am un guturai tătăresc. CARAGIALE, O. VII 151. I-am aruncat o ochire de cele tătărești, și ea, fără a ști ce făcea, a primit, răvașul ce i-am dat. ALECSANDRI, T. 1071.