2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂMPÍRE, tâmpiri, s. f. Faptul de a (se) tâmpi; p. ext. tâmpenie; faptă prostească, prostie. – V. tâmpi.

TÂMPÍRE, tâmpiri, s. f. Faptul de a (se) tâmpi; p. ext. tâmpenie; faptă prostească, prostie. – V. tâmpi.

tâmpire sf [At: GT (1839), 792/42 / Pl: ~ri / E: tâmpi] 1 (Înv) Tocire a unui obiect ascuțit. 2 (Înv) Slăbire (a auzului). 3 Pierdere a inteligenței Si: (rar) tâmpenie (5). (Fam; fig) Zăpăceală. 5 (Fig) Stare de apatie, de inerție.

TÂMPÍ, tâmpesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti. 2. (Înv. și reg.) A (se) toci, a (se) știrbi. – Din tâmp.

tâmpi [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 1477 / V: (reg) tinchi / Pzi: ~pesc / E: tâmp4] 1-2 vtr (Îrg) A (se) toci prin întrebuințare, frecare, lovire etc. Si: a (se) roade, (pop) a {se) știrbi. 3 vr (Înv; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Înv; d. vedere) A slăbi. 5 vtf (Înv; c. i. ochii) A face să nu mai vadă bine. 6 vt (Înv; fig) A învinge. 7 vi (Mol; îf tinchi) A înceta. 8-9 vtr A face să-și piardă sau a-și pierde inteligența Si: (pop) a (se) năuci, (înv) a {se) neghiobi, (reg) a {se) prosti, a {se) tăntăvi (2). 10 vt (Pfm; fig) A impresiona.

TÂMPÍ, tâmpesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti. 2. (Reg.) A deveni sau a face să devină tâmp (2); a (se) toci, a (se) știrbi. – Din tâmp.

TÎMPÍ, tîmpesc, vb. IV. 1. Refl. și (rar) intranz. A-și pierde inteligența, a se prosti, a deveni tîmpit. Ai tîmpit, băiete, sau faci pe prostul cu mine. SAHIA, N. 75. Aproape să mă tîmpesc și eu de prea multă admirațiune. CARAGIALE, O. III 145. ◊ Tranz. Declinațiunile latine și grece cu care ne tîmpesc la școală dau surtucarului o părere atît de mărită de propria lui inteligență. GHEREA, ST. CR. II 243. 2. Tranz. (Cu privire la instrumente ascuțite; mai ales figurat sau în contexte figurate) A toci (vîrful sau ascuțișul), a face tîmp, a știrbi. O, muză! Să începem a mai tîmpi condeiul. NEGRUZZI, S. II 216. ◊ Refl. Săgețile vicleșugului ei se tîmpiseră în inima de piatră a ciocoiului. FILIMON, C. 91. ♦ Refl- Fig. A se domoli, a se stinge. Boala încetează, patimile se tîmpesc și liniștea se restatornicește. NEGRUZZI, S. I 293.

TÎMPÍRE s. f. Acțiunea de a (se) tîmpi; stare de tîmpenie, faptă prostească, prostie. Îl cuprindea o adîncă scîrbă de vorbele ridicate în numele patriotismului, spre tîmpirea soldaților. CAMILAR, N. I 33. Veni însă un timp, cînd aceste comori ale poporului nostru fură serios amenințate, nu prin arme, dar prin corupțiune și tîmpire. HOGAȘ, DR. II 167. Nu te poți opri să nu te îngrețoșezi... de tîmpirea și de gugumănia cărturarilor. ISPIRESCU, U. 121.

A TÂMPÍ ~ésc tranz. A face să se tâmpească. /Din tâmp

A SE TÂMPÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A-și pierde inteligența; a deveni tâmp; a se năuci; a se prosti. 2) reg. (despre instrumente cu vârf sau cu tăiș) A deveni mai puțin ascuțit; a se toci. 3) fig. rar (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate; a se domoli; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se liniști. /Din tâmp

tâmpì v. 1. a toci: să încep a mai tâmpi condeiul NEGR.; 2. fig. a idiotiza: l’am tâmpit cu atâta bătaie; 3. fig. a slăbi: patimile se tâmpesc NEGR. [Dela tâmp, tâmpit = slav. TÕPŬ, tocit, grosolan].

tîmpésc v. tr. (d. tîmp orĭ vsl. *tompiti, sîrb. tupiti, rus. tupitĭ, a toci. V. și stîmpesc, o-, po- și ză-stîmpesc, stupaĭ). Tocesc, slăbesc (vechĭ): a-țĭ tîmpi condeĭu. Fig. Prefac în timp, idiotizez: beția l-a tîmpit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tâmpíre s. f., g.-d. art. tâmpírii

tâmpíre s. f., g.-d. art. tâmpírii

tâmpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâmpésc, imperf. 3 sg. tâmpeá; conj. prez. 3 să tâmpeáscă

tâmpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâmpésc, imperf. 3 sg. tâmpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tâmpeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂMPÍRE s. îndobitocire, prostire. (~ cuiva prin viața pe care o duce.)

TÂMPÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. a (se) îndobitoci, a (se) prosti, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti. (Viața pe care o duce l-a ~ de tot.)

TÂMPÍ vb. v. bate, birui, înfrânge, întrece, învinge.

UNGHI TÂMPÍT s. v. unghi obtuz.

tîmpi vb. v. BATE. BIRUI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE.

arată toate definițiile

Intrare: tâmpire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmpire
  • tâmpirea
plural
  • tâmpiri
  • tâmpirile
genitiv-dativ singular
  • tâmpiri
  • tâmpirii
plural
  • tâmpiri
  • tâmpirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tâmpi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâmpi
  • tâmpire
  • tâmpit
  • tâmpitu‑
  • tâmpind
  • tâmpindu‑
singular plural
  • tâmpește
  • tâmpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâmpesc
(să)
  • tâmpesc
  • tâmpeam
  • tâmpii
  • tâmpisem
a II-a (tu)
  • tâmpești
(să)
  • tâmpești
  • tâmpeai
  • tâmpiși
  • tâmpiseși
a III-a (el, ea)
  • tâmpește
(să)
  • tâmpească
  • tâmpea
  • tâmpi
  • tâmpise
plural I (noi)
  • tâmpim
(să)
  • tâmpim
  • tâmpeam
  • tâmpirăm
  • tâmpiserăm
  • tâmpisem
a II-a (voi)
  • tâmpiți
(să)
  • tâmpiți
  • tâmpeați
  • tâmpirăți
  • tâmpiserăți
  • tâmpiseți
a III-a (ei, ele)
  • tâmpesc
(să)
  • tâmpească
  • tâmpeau
  • tâmpi
  • tâmpiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tâmpire

  • 1. Faptul de a (se) tâmpi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prostire (fapt) îndobitocire attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îl cuprindea o adîncă scîrbă de vorbele ridicate în numele patriotismului, spre tîmpirea soldaților. CAMILAR, N. I 33.
      surse: DLRLC
    • Veni însă un timp, cînd aceste comori ale poporului nostru fură serios amenințate, nu prin arme, dar prin corupțiune și tîmpire. HOGAȘ, DR. II 167.
      surse: DLRLC
    • Nu te poți opri să nu te îngrețoșezi... de tîmpirea și de gugumănia cărturarilor. ISPIRESCU, U. 121.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi tâmpi
    surse: DEX '98 DEX '09

tâmpi

  • 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prosti attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ai tîmpit, băiete, sau faci pe prostul cu mine. SAHIA, N. 75.
      surse: DLRLC
    • Aproape să mă tîmpesc și eu de prea multă admirațiune. CARAGIALE, O. III 145.
      surse: DLRLC
    • Declinațiunile latine și grece cu care ne tîmpesc la școală dau surtucarului o părere atît de mărită de propria lui inteligență. GHEREA, ST. CR. II 243.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit regional A (se) toci, a (se) știrbi.
    exemple
    • O, muză! Să începem a mai tîmpi condeiul. NEGRUZZI, S. II 216.
      surse: DLRLC
    • Săgețile vicleșugului ei se tîmpiseră în inima de piatră a ciocoiului. FILIMON, C. 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • tâmp
    surse: DEX '98 DEX '09