11 definiții pentru tâmpenie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂMPENIE, tâmpenii, s. f. Starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență, tâmpeală; faptă sau vorbă prostească; idioțenie, prostie, neghiobie. – Tâmp + suf. -enie.

TÂMPENIE, tâmpenii, s. f. Starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență, tâmpeală; faptă sau vorbă prostească; idioțenie, prostie, neghiobie. – Tâmp + suf. -enie.

tâmpenie sf [At: CREANGĂ, A. 84 / Pl: ~ii / E: tâmpi] 1 Starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență Si: (îvr) tâmpeală, tâmpie, tâmpime. 2 (Ccr) Faptă prostească Si: idioțenie, neghiobie, prostie. 3 (Ccr) Vorbă prostească Si: idioțenie, neghiobie, prostie. 4 Stare de inconștiență, de întunecare a minții. 5 (Rar) Tâmpire (3).

TÂMPENIE ~i f. 1) Caracter tâmp; lipsă de inteligență. 2) Manifestare de om tâmp. [G.-D. tâmpeniei; Sil. -ni-e] /tâmp + suf. ~enie

tâmpenie f. idioție: cumplit meșteșug de tâmpenie CR.

TÎMPENIE, tîmpenii, s. f. 1. Starea omului cu inteligență mărginită; faptă sau vorbă prostească, idioțenie, prostie, neghiobie. 2. (Rar) Faptul de a tîmpi, tîmpire. Frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli nu s-a mai dat a vedea; cumplit meșteșug de tîmpenie. CREANGĂ, A. 84.

tîmpénie f. (vsl. *tompenie, rus. tupĭenie). Starea omuluĭ tîmp, idioție. Faptă de om tîmp: mare tîmpenie!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tâmpenie (desp. -ni-e) s. f., art. tâmpenia (desp. -ni-a), g.-d. art. tâmpeniei; (fapte) pl. tâmpenii, art. tâmpeniile (desp. -ni-i-)

tâmpenie (-ni-e) s. f., art. tâmpenia (-ni-a), g.-d. art. tâmpeniei; (fapte) pl. tâmpenii, art. tâmpeniile (-ni-i-)

tâmpenie s. f. (sil. -ni-e), art. tâmpenia (sil. -ni-a), g.-d. art. tâmpeniei; (fapte) pl. tâmpenii, art. tâmpeniile (sil, -ni-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂMPENIE s. 1. v. idioție. 2. v. prostie.

TÎMPENIE s. 1. (MED.) cretinism, idioțenie, idioție, imbecilitate, tîmpeală, (rar) tîmpie, tîmpime. (Stare de ~.) 2. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)

Intrare: tâmpenie
tâmpenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmpenie
  • tâmpenia
plural
  • tâmpenii
  • tâmpeniile
genitiv-dativ singular
  • tâmpenii
  • tâmpeniei
plural
  • tâmpenii
  • tâmpeniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tâmpenie, tâmpeniisubstantiv feminin

  • 1. Starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență; faptă sau vorbă prostească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. rar Faptul de a tâmpi. DLRLC
    sinonime: tâmpire
    • format_quote Frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli nu s-a mai dat a vedea; cumplit meșteșug de tîmpenie. CREANGĂ, A. 84. DLRLC
etimologie:
  • Tâmp + sufix -enie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.