opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Explicative DEX

SUSCITARE, suscitări, s. f. Acțiunea de a suscita și rezultatul ei. – V. suscita.

SUSCITARE, suscitări, s. f. Acțiunea de a suscita și rezultatul ei. – V. suscita.

suscitare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~tări / E: suscita] (Liv) Provocare.

SUSCITARE, suscitări, s. f. Acțiunea de a suscita; stimulare, provocare, trezire, stîrnire. Forță de suscitare.

SUSCITARE s.f. Acțiunea de a suscita și rezultatul ei; stimulare, provocare. [< suscita].

SUSCITA, suscit, vb. I. Tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănțui. – Din fr. susciter, lat. suscitare.

SUSCITA, suscit, vb. I. Tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănțui. – Din fr. susciter, lat. suscitare.

suscita vt [At: PROT-POP, N. D. / Pzi: suscit / E: fr susciter] (Liv; c.i. mai ales manifestări, atitudini, concepte etc. ale oamenilor) A provoca.

SUSCITA, suscit, vb. I. Tranz. (Complementul indică mai ales un abstract) A provoca, a produce, a stîrni, a trezi, a da naștere. [Poezia] suscită lacrămile, mîngîie sau reprobă, dă naștere zîmbetului de bucurie sau încrețește buzele prin ironia sa. MACEDONSKI, O. IV 87. Cei care, în trecut, nu au fost niciodată ostili logicei propășiri a națiunii romîne se vor scutura, credem, lesne de dificultățile de formă pe care le vor suscita noul nostru avînt. ODOBESCU, S. III 456.

SUSCITA vb. I. tr. A stîrni, a produce, a da naștere. [P.i. suscit. / < fr. susciter, cf. lat. suscitare].

SUSCITA vb. tr. a stârni, a produce, a da naștere. (< fr. susciter, lat. suscitare)

A SUSCITA suscit tranz. livr. 1) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a stârni; a provoca. ~ neplăceri. 2) A face să apară; a face să se nască; a stârni; a provoca. ~ atenția. ~ interesul. /<fr. susciter

suscità v. 1. a face să nască, s’apară; 2. fig. a provoca: a suscita dezordine.

suscít, a -á v. tr. (lat sús-cito, -citáre. V. citez, ex-cit). Produc, provoc: a suscita războĭ.

Ortografice DOOM

suscitare s. f., g.-d. art. suscitării; pl. suscitări

suscitare s. f., g.-d. art. suscitării; pl. suscitări

suscitare s. f., g.-d. art. suscitării; pl. suscitări

suscita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. suscit, 2 sg. susciți, 3 suscită; conj. prez. 1 sg. să suscit, 3 să suscite corectat(ă)

suscita (a ~) vb., ind. prez. 3 suscită

suscita vb., ind. prez. 1 sg. suscit, 3 sg. și pl. suscită

suscita (pr. sci)

suscit.

Sinonime

SUSCITA vb. a deștepta, a produce, a provoca, a solicita, a stârni, a trezi. (Cartea ~ mare interes.)

SUSCITA vb. a deștepta, a produce, a provoca, a solicita, a stîrni, a trezi. (Cartea ~ un mare interes.)

Intrare: suscitare
suscitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suscitare
  • suscitarea
plural
  • suscitări
  • suscitările
genitiv-dativ singular
  • suscitări
  • suscitării
plural
  • suscitări
  • suscitărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: suscita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suscita
  • suscitare
  • suscitat
  • suscitatu‑
  • suscitând
  • suscitându‑
 singular plural
  • suscită
  • suscitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suscit
 (să)
  • suscit
  • suscitam
  • suscitai
  • suscitasem
a II-a (tu)
  • susciți
 (să)
  • susciți
  • suscitai
  • suscitași
  • suscitaseși
a III-a (el, ea)
  • suscită
 (să)
  • suscite
  • suscita
  • suscită
  • suscitase
plural I (noi)
  • suscităm
 (să)
  • suscităm
  • suscitam
  • suscitarăm
  • suscitaserăm
  • suscitasem
a II-a (voi)
  • suscitați
 (să)
  • suscitați
  • suscitați
  • suscitarăți
  • suscitaserăți
  • suscitaseți
a III-a (ei, ele)
  • suscită
 (să)
  • suscite
  • suscitau
  • suscitară
  • suscitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suscitare, suscitărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi suscita DEX '09 DEX '98 DN

suscita, suscitverb

  • 1. A da naștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dezlănțui deștepta produce provoca solicita stârni trezi
    • format_quote [Poezia] suscită lacrămile, mîngîie sau reprobă, dă naștere zîmbetului de bucurie sau încrețește buzele prin ironia sa. MACEDONSKI, O. IV 87. DLRLC
    • format_quote Cei care, în trecut, nu au fost niciodată ostili logicei propășiri a națiunii romîne se vor scutura, credem, lesne de dificultățile de formă pe care le vor suscita noul nostru avînt. ODOBESCU, S. III 456. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.