SUSCITA, suscit, vb. I. Tranz. (Complementul indică mai ales un abstract) A provoca, a produce, a stîrni, a trezi, a da naștere. [Poezia] suscită lacrămile, mîngîie sau reprobă, dă naștere zîmbetului de bucurie sau încrețește buzele prin ironia sa. MACEDONSKI, O. IV 87. Cei care, în trecut, nu au fost niciodată ostili logicei propășiri a națiunii romîne se vor scutura, credem, lesne de dificultățile de formă pe care le vor suscita noul nostru avînt. ODOBESCU, S. III 456.