opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

SURMENARE, surmenări, s. f. Surmenaj. – V. surmena.

SURMENARE, surmenări, s. f. Surmenaj. – V. surmena.

surmenare vt [At: ANGHEL-IOSIF, C. M. II, 67 / Pl: ~nări / E: surmena] 1 Depunere a unui efort fizic sau intelectual prelungit care are drept urmare surmenajul. 2 (Pex) Surmenaj.

SURMENARE, surmenări, s. f. Faptul de a se surmena; istovire, extenuare, surmenaj. Supraîncărcarea sau surmenarea sistemului nervos, în special a scoarței emisferelor cerebrale, duce la tulburarea activității organismului, la îmbătrînirea prematură. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809.

SURMENARE s.f. Acțiunea de a (se) surmena și rezultatul ei; istovire, extenuare; surmenaj. [< surmena].

SURMENA, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊ Tranz. Munca prelungită îl surmenează. – Din fr. surmener.

SURMENA, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊ Tranz. Munca prelungită îl surmenează. – Din fr. surmener.

surmena vtr [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~nez / E: fr surmener] (D. oameni sau d. organe ale corpului lor) A se obosi peste măsură (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual) Si: a se epuiza (8), a se extenua (1), a se istovi, a se secătui, a se sfârși, a se slei, a se vlăgui.

SURMENA, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni și despre organe ale corpului) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual). Dacă în sarcina inimii cade o muncă nemăsurată, atunci inima se surmenează repede, contracțiile... devin mult mai slabe. ANATOMIA 64. Îngrozitor te-a surmenat noaptea asta, Marine, parc-ai îmbătrînit subit. BARANGA, I. 187. ◊ Tranz. Cred că ți-am mai spus; eu aici nu am nici o curiozitate. – Știu... te-ar surmena. Întocmai. M-ar surmena. SEBASTIAN, T. 97.

SURMENA vb. I. refl., tr. A (se) obosi peste măsură, pînă la istovire; a (se) istovi, a (se) extenua. [< fr. surmener].

SURMENA vb. refl., tr. a (se) obosi peste măsură, până la istovire; a (se) extenua. (< fr. surmener)

A SURMENA ~ez tranz. A face să se surmeneze. /<fr. surmener

A SE SURMENA mă ~ez intranz. A-și pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbiciune totală; a obosi peste măsură; a se istovi; a se extenua; a se epuiza. /<fr. surmener

*surmenéz v. tr. (fr. surmener). Storc de puterĭ pin prea mare muncă cu mintea saŭ cu trupu, istovesc.

Ortografice DOOM

surmenare s. f., g.-d. art. surmenării; pl. surmenări

surmenare s. f., g.-d. art. surmenării; pl. surmenări

surmenare s. f., g.-d. art. surmenării; pl. surmenări

surmena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. surmenez, 3 surmenează; conj. prez. 1 sg. să surmenez, 3 să surmeneze

surmena (a ~) vb., ind. prez. 3 surmenează

surmena vb., ind. prez. 1 sg. surmenez, 3 sg. și pl. surmenează

Sinonime

SURMENARE s. v. extenuare.

SURMENARE s. epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)

Intrare: surmenare
surmenare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surmenare
  • surmenarea
plural
  • surmenări
  • surmenările
genitiv-dativ singular
  • surmenări
  • surmenării
plural
  • surmenări
  • surmenărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: surmena
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surmena
  • surmenare
  • surmenat
  • surmenatu‑
  • surmenând
  • surmenându‑
 singular plural
  • surmenează
  • surmenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surmenez
 (să)
  • surmenez
  • surmenam
  • surmenai
  • surmenasem
a II-a (tu)
  • surmenezi
 (să)
  • surmenezi
  • surmenai
  • surmenași
  • surmenaseși
a III-a (el, ea)
  • surmenează
 (să)
  • surmeneze
  • surmena
  • surmenă
  • surmenase
plural I (noi)
  • surmenăm
 (să)
  • surmenăm
  • surmenam
  • surmenarăm
  • surmenaserăm
  • surmenasem
a II-a (voi)
  • surmenați
 (să)
  • surmenați
  • surmenați
  • surmenarăți
  • surmenaserăți
  • surmenaseți
a III-a (ei, ele)
  • surmenează
 (să)
  • surmeneze
  • surmenau
  • surmenară
  • surmenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surmenare, surmenărisubstantiv feminin

  • 1. Extenuare, istovire, surmenaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: extenuare istovire surmenaj
    • format_quote Supraîncărcarea sau surmenarea sistemului nervos, în special a scoarței emisferelor cerebrale, duce la tulburarea activității organismului, la îmbătrînirea prematură. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809. DLRLC
etimologie:
  • vezi surmena DEX '09 DEX '98 DN

surmena, surmenezverb

  • 1. (Despre oameni) A se obosi peste măsură, a se extenua (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: epuiza extenua istovi obosi
    • format_quote Dacă în sarcina inimii cade o muncă nemăsurată, atunci inima se surmenează repede, contracțiile... devin mult mai slabe. ANATOMIA 64. DLRLC
    • format_quote Îngrozitor te-a surmenat noaptea asta, Marine, parc-ai îmbătrînit subit. BARANGA, I. 187. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Munca prelungită îl surmenează. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv Cred că ți-am mai spus; eu aici nu am nici o curiozitate. – Știu... te-ar surmena. Întocmai. M-ar surmena. SEBASTIAN, T. 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.