superficial, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ițial / P: ~ci-al / E: lat superficialus, fr superficiel] 1-2 av, a (D. fenomene, procese etc. naturale specifice unor obiecte, unor corpuri, unor organe etc. sau d. acțiuni, operații etc. exercitate asupra unor obiecte, d. elementele componente ale unui corp, ale unui organism etc.) (Într-un mod) care se află, care apare, care se produce, care acționează etc. (numai) la suprafață sau (cât mai) aproape de ea Si: de deasupra, de suprafață. 3-4 smf, a (Om) Care tratează problemele fără să le adâncescă. 5-6 smf, a (Om) care trece ușor peste lucruri, fără să le atingă esența. 7-8 a, av (D. acțiuni, d. manifestări etc. ale oamenilor) (Care este făcut) în mod expeditiv, fără profunzime Si: fugitiv (4), în pripă, neaprofundat, rapid, repede, sumar.

SUPERFICIAL, -Ă, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, se găsește numai la suprafață; care rămîne la suprafață, fără să atingă fondul, miezul, esența lucrurilor. Izu Protopopescu arăta numai oarecare superficiale asemănări cu Tina. C. PETRESCU, A. 346. La o privire superficială s-ar părea că Eminescu este un junimist. IBRĂILEANU, SP. CR. 174. Pedantismul moldo-romîn, mult mai superficial, a produs o literatură fără viață, expusă criticei. RUSSO, O. 58. ◊ (Adverbial) Carte a învățat în casă, cu preceptor, destul de tîrziu și destul de superficial. SADOVEANU, E. 67. Nu urmărise discuția decît superficial. REBREANU, R. I 38. ♦ (Despre persoane) Care tratează problemele fără să le adîncească, trece ușor peste lucruri, nu stăruie destul asupra lor.

SUPERFICIAL, -Ă adj. (adesea adv.) Care există numai la suprafață, fără să pătrundă în adîncime; de la suprafață. ♦ (Fig.) Care privește și tratează lucrurile cu ușurință, ușuratic; lipsit de adîncime; neesențial. [Pron. -ci-al. / cf. fr. superficiel, lat. superficialis].

SUPERFICIAL, -Ă adj. (și adv.) care există numai la suprafață, fără să pătrundă în adâncime; de la suprafață. ◊ (fig.) care privește și tratează lucrurile cu ușurință, ușuratic; lipsit de adâncime; neesențial. (< fr. superficiel, lat. superficialis)

SUPERFICIAL ~ă (~i, ~e) 1) Care se manifestă la suprafață; caracteristic pentru suprafață. 2) (despre persoane) Care tratează numai părțile de suprafață ale problemelor; lipsit de profunzime. Spirit ~. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care este făcut în pripă; rapid; sumar; expeditiv. Analiză ~ă. [Sil. -ci-al] /<lat. superficialis, fr. superficiel

superficial a. 1. care e numai la suprafață: pături superficiale ale pielii; 2. fig. care s’oprește la exterior, ce nu aprofundează: spirit superficial.

*superficiál, -ă adj. (lat. super-ficialis, d. super-ficies, suprafață, derivat și el d. facies, față). Al suprafețeĭ, care e numaĭ la suprafață: rană superficială. Fig. Care nu adîncește, ușurel, neserios: om, spirit, studiu superficial. Adv. În mod superficial.

superfițial, ~ă a vz superficial

superficial (desp. -ci-al) adj. m., pl. superficiali; f. superficială, pl. superficiale

superficial (-ci-al) adj. m., pl. superficiali; f. superficială, pl. superficiale

superficial adj. m. (sil. -ci-al), pl. superficiali; f. sg. superficială, pl. superficiale

superficial (i-a)

SUPERFICIAL adj. 1. facil, neaprofundat, sumar. (O analiză cam ~.) 2. fugitiv, rapid, sumar. (La o cercetare cât de ~...)

SUPERFICIAL adj. 1. neaprofundat, sumar. (O analiză cam ~.) 2. fugitiv, rapid, sumar. (La o cercetare cît de ~...)

Superficial ≠ profund, riguros