SUPERFICIAL, -Ă, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, se găsește numai la suprafață; care rămîne la suprafață, fără să atingă fondul, miezul, esența lucrurilor. Izu Protopopescu arăta numai oarecare superficiale asemănări cu Tina. C. PETRESCU, A. 346. La o privire superficială s-ar părea că Eminescu este un junimist. IBRĂILEANU, SP. CR. 174. Pedantismul moldo-romîn, mult mai superficial, a produs o literatură fără viață, expusă criticei. RUSSO, O. 58. ◊ (Adverbial) Carte a învățat în casă, cu preceptor, destul de tîrziu și destul de superficial. SADOVEANU, E. 67. Nu urmărise discuția decît superficial. REBREANU, R. I 38. ♦ (Despre persoane) Care tratează problemele fără să le adîncească, trece ușor peste lucruri, nu stăruie destul asupra lor.