4 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUDIT, sudiți, s. m. Locuitor din Țările Române aflat sub protecția unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc. – Din it. suddito.
sudit sm [At: (a. 1785) URICARIUL, I, 106 / V: (înv) ~det / A și: sudit / Pl: ~iți / E: it suddito] 1 Locuitor din țările române aflat sub protecția unei puteri străine și având prin aceasta dreptul la jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc. de care nu se bucurau pământenii. 2 (Pgn) Orice supus străin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUDIT, sudiți, s. m. Locuitor din țările românești aflat sub protecția unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc., de care nu se bucurau pământenii. – Din it. suddito.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de rain_drop
- acțiuni
SUDIT, sudiți, s. m. (Învechit și arhaizant) Locuitor din Principatele romîne aflat sub protecția unei puteri străine și avînd prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc., de care nu se bucurau pămîntenii; p. ext. orice supus străin. Dumneata, Pavlicioni, ești mi se pare sudit, nu? Nu ești pămîntean. CAMIL PETRESCU, O. II 322. Deși domnii aveau fiecare un postelnic pentru relațiunile cu consulii, dar acțiunea acelor funcționari se mulțumea mai mult în cele ce privea interesele sudiților. GHICA, S. X.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sudit m. supus străin: am înnecat un sudit AL. [It. SUDIȚTO: termen introdus de consulii austro-italieni].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*súdit, -ă s. (it. súddito, d. lat. subditus. supus. Cp. cu apalt și drit). Supus străin (Cp. cu podan și tîrtan).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sudet sm vz sudit corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sudi vt [At: TDRG / Pzi: ~desc / E: scr suditi] 1 (Trs; Ban) A judeca. 2 (Reg) A condamna (1). 3 (Ban) A destina (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUDI, sudesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A judeca, a hotărî. Du-te tu la domnii mari, Ei sudu să mi-l sudească. BIBICESCU, P. P. 330.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUDI, sudesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A judeca, a hotărî. – Din sud2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
sudésc v. tr. (sîrb. suditi. V. sud 2). P. P. Judec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sudit s. m., pl. sudiți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sudit s. m., pl. sudiți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sudit s. m., pl. sudiți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sudit (-ți), s. m. – Supus străin. – Mr. sudit. It. suddito. Sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sudi, sudesc, vb. IV (reg.) 1. a judeca. 2. a condamna. 3. a destina.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SUDIT subst. „supus strein”. 1. Sudit/ul, Radu (Bîr II); -a f. (Aș Br 111); 2. Sudiții s.; > Sudețeanu act.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sudit, sudiți / sudet, sudețisubstantiv masculin
- 1. Locuitor din Țările Române aflat sub protecția unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc. DEX '09 DLRLC
- Dumneata, Pavlicioni, ești mi se pare sudit, nu? Nu ești pămîntean. CAMIL PETRESCU, O. II 322. DLRLC
- Deși domnii aveau fiecare un postelnic pentru relațiunile cu consulii, dar acțiunea acelor funcționari se mulțumea mai mult în cele ce privea interesele sudiților. GHICA, S. X. DLRLC
-
etimologie:
- suddito DEX '98 DEX '09
sudi, sudescverb
-
- Du-te tu la domnii mari, Ei sudu să mi-l sudească. BIBICESCU, P. P. 330. DLRLC
-
etimologie:
- sud DLRM