opțiuni
  • info

4 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

SUDIT, sudiți, s. m. Locuitor din Țările Române aflat sub protecția unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc. – Din it. suddito.

sudit sm [At: (a. 1785) URICARIUL, I, 106 / V: (înv) ~det / A și: sudit / Pl: ~iți / E: it suddito] 1 Locuitor din țările române aflat sub protecția unei puteri străine și având prin aceasta dreptul la jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc. de care nu se bucurau pământenii. 2 (Pgn) Orice supus străin.

SUDIT, sudiți, s. m. Locuitor din țările românești aflat sub protecția unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc., de care nu se bucurau pământenii. – Din it. suddito.

SUDIT, sudiți, s. m. (Învechit și arhaizant) Locuitor din Principatele romîne aflat sub protecția unei puteri străine și avînd prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc., de care nu se bucurau pămîntenii; p. ext. orice supus străin. Dumneata, Pavlicioni, ești mi se pare sudit, nu? Nu ești pămîntean. CAMIL PETRESCU, O. II 322. Deși domnii aveau fiecare un postelnic pentru relațiunile cu consulii, dar acțiunea acelor funcționari se mulțumea mai mult în cele ce privea interesele sudiților. GHICA, S. X.

sudit m. supus străin: am înnecat un sudit AL. [It. SUDITTO: termen introdus de consulii austro-italieni].

*súdit, -ă s. (it. súddito, d. lat. subditus. supus. Cp. cu apalt și drit). Supus străin (Cp. cu podan și tîrtan).

sudet sm vz sudit corectat(ă)

sudi vt [At: TDRG / Pzi: ~desc / E: scr suditi] 1 (Trs; Ban) A judeca. 2 (Reg) A condamna (1). 3 (Ban) A destina (1).

SUDI, sudesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A judeca, a hotărî. Du-te tu la domnii mari, Ei sudu să mi-l sudească. BIBICESCU, P. P. 330.

SUDI, sudesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A judeca, a hotărî. – Din sud2.

sudésc v. tr. (sîrb. suditi. V. sud 2). P. P. Judec.

Ortografice DOOM

sudit s. m., pl. sudiți

sudit s. m., pl. sudiți

sudit s. m., pl. sudiți

Etimologice

sudit (-ți), s. m. – Supus străin. – Mr. sudit. It. suddito. Sec. XVII, înv.

Enciclopedice

SUDIT subst. „supus strein”. 1. Sudit/ul, Radu (Bîr II); -a f. (Aș Br 111); 2. Sudiții s.; > Sudețeanu act.

Regionalisme / arhaisme

sudi, sudesc, vb. IV (reg.) 1. a judeca. 2. a condamna. 3. a destina.

Intrare: Sudit
Sudit nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sudit
Intrare: sudit (part.)
sudit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sudit
  • suditul
  • suditu‑
  • sudită
  • sudita
plural
  • sudiți
  • sudiții
  • sudite
  • suditele
genitiv-dativ singular
  • sudit
  • suditului
  • sudite
  • suditei
plural
  • sudiți
  • sudiților
  • sudite
  • suditelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sudit (s.m.)
sudit2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sudit
  • suditul
  • suditu‑
plural
  • sudiți
  • sudiții
genitiv-dativ singular
  • sudit
  • suditului
plural
  • sudiți
  • sudiților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sudet
  • sudetul
plural
  • sudeți
  • sudeții
genitiv-dativ singular
  • sudet
  • sudetului
plural
  • sudeți
  • sudeților
vocativ singular —
plural —
Intrare: sudi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sudi
  • sudire
  • sudit
  • suditu‑
  • sudind
  • sudindu‑
 singular plural
  • sudește
  • sudiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sudesc
 (să)
  • sudesc
  • sudeam
  • sudii
  • sudisem
a II-a (tu)
  • sudești
 (să)
  • sudești
  • sudeai
  • sudiși
  • sudiseși
a III-a (el, ea)
  • sudește
 (să)
  • sudească
  • sudea
  • sudi
  • sudise
plural I (noi)
  • sudim
 (să)
  • sudim
  • sudeam
  • sudirăm
  • sudiserăm
  • sudisem
a II-a (voi)
  • sudiți
 (să)
  • sudiți
  • sudeați
  • sudirăți
  • sudiserăți
  • sudiseți
a III-a (ei, ele)
  • sudesc
 (să)
  • sudească
  • sudeau
  • sudiră
  • sudiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sudit, sudiți / sudet, sudețisubstantiv masculin

  • 1. Locuitor din Țările Române aflat sub protecția unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dumneata, Pavlicioni, ești mi se pare sudit, nu? Nu ești pămîntean. CAMIL PETRESCU, O. II 322. DLRLC
    • format_quote Deși domnii aveau fiecare un postelnic pentru relațiunile cu consulii, dar acțiunea acelor funcționari se mulțumea mai mult în cele ce privea interesele sudiților. GHICA, S. X. DLRLC
etimologie:

sudi, sudescverb

  • 1. învechit Hotărî, judeca. DLRLC
    sinonime: hotărî judeca
    • format_quote Du-te tu la domnii mari, Ei sudu să mi-l sudească. BIBICESCU, P. P. 330. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.