sudit sm [At: (a. 1785) URICARIUL, I, 106 / V: (înv) ~det / A și: sudit / Pl: ~iți / E: it suddito] 1 Locuitor din țările române aflat sub protecția unei puteri străine și având prin aceasta dreptul la jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc. de care nu se bucurau pământenii. 2 (Pgn) Orice supus străin.