8 definiții pentru sud (judecată)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sud1 sn [At: (a. 1712) BUL. COM. IST. III, 92 / Pl: ~uri / E: scr sud] 1 (Înv) Județ. 2 (Îrg) Judecată. 3 (Reg) Judecătorie. 4 (Ban) Tribunal.
SUD2, suduri, s. n. (Învechit) Judecată. Poftim, au să te mai deie și sub sud pentru satana dracului. CONTEMPORANUL, III, 778. Du-te tu la domnii mari, Ei sudu să mi-l sudească, Ori pe min’ mă prăpădească. BIBICESCU, P. P. 330.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUD2, suduri, s. n. (Înv.) Judecată. – Sb. sud.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
1) sud n, pl. urĭ (răd. sud din sudoare, ca dor din duroare. V. asud 1). – Ban. Osteneală, muncă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) sud n., pl. inuzitat urĭ (sîrb. sud, vsl. sondŭ. V. sudesc, osîndesc). L. V. Județ, district. Ban. P. P. Judecată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUD s. v. acțiune, cauză, judecată, județ, proces.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sud s. v. ACȚIUNE. CAUZĂ. JUDECATĂ. JUDEȚ. PROCES.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sud s. m. – Departament, provincie. Sb. sud (Tiktin). Sec. XVII-XIX, înv., termen administrativ.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sud, sudurisubstantiv neutru
-
- Poftim, au să te mai deie și sub sud pentru satana dracului. CONTEMPORANUL, III, 778. DLRLC
- Du-te tu la domnii mari, Ei sudu să mi-l sudească, Ori pe min’ mă prăpădească. BIBICESCU, P. P. 330. DLRLC
-
etimologie:
- sud DLRM