2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

subordinat, ~ă smf, a vz subordonat

SUBORDINAT, -Ă adj. v. subordonat.

SUBORDONA, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. – Din fr. subordonner.

SUBORDONA, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. – Din fr. subordonner.

SUBORDONAT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. ◊ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcția unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonné.

subordona [At: CR (1831), 311/2 / V: (asr) ~dina / Pzi: ~nez, (rar) subordon / E: fr subordonner, subordina < lat subordinare, ger subordinieren] 1-2 vtr A (se) plasa sub autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii) Si: a (se) supune. 3-4 vtr A face să fie sau a fi dependent de cineva Si: a (se) supune. 5-6 vtr A face să fie sau a fi supus cuiva sau la ceva Si: a (se) supune. 7 vt A face să depindă de o cauză, de îndeplinirea unor condiții anterioare Si: a condiționa (1). 8-9 vtr (Grm; spc) A face să depindă sau a depinde din punct de vedere sintactic de un element regent sau de o propoziție regentă. 10-11 vtr A acorda sau a căpăta o importanță secundară în raport cu altceva. 12-13 vtr A trece sau a face să treacă pe planul al doilea (în favoarea a altceva). 14-15 vtr A face să devină sau a fi un mijloc pentru obținerea unui rezultat. 16-17 vtr A (se) include (ca parte, ca element particular) într-o sferă mai largă (sau, pex, în altă sferă) Si: a (se) subsuma (1-2). 18-19 vtr A (se) armoniza cu mediul înconjurător. 20-21 vtr A (se) acomoda la mediul înconjurător Si: a (se) subsuma (3-4). 22-23 vtr A (se) încadra (în anumite legi, într-o anumită disciplină, într-un anumit proces etc.) Si: a (se) subsuma (5-6).

subordonat, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 159/6 / V: (asr) ~din~, (îvr) suptordin~ / Pl: ~ați, ~e / E: subordona] 1 smf Persoană (sau, pex, instituție, organizație etc.) care se află în subordinea, sub autoritatea, sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii) Vz inferior, subaltern. 2 a Care se află sub autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii) Si: dependent (2), supus, subsumat (1) Vz inferior, subaltern. 3 a Care depinde de ceva sau de cineva Si: dependent (1), supus V inferior, subaltern. 4-5 sf, a (Grm; îs) Propoziție ~ă (Propoziție) care depinde de altă propoziție din punct de vedere gramatical, îndeplinind, în formă de propoziție, funcția unei părți de propoziție a regentei Si: propoziție secundară, propoziție dependentă. 6 a Care are o importanță secundară în raport cu altceva Si: subsecvent (4). 7 a De mică importanță Si: neînsemnat. 8 a Care este inclus (ca parte, ca element particular) într-o sferă mai largă sau, pex, în altă sferă Si: subsumat (2).

suptordinat, smf, a vz subordonat

SUBORDONAT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. ◊ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcțiunea unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonné.

SUBORDONA, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru să depindă de altul, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior, a supune. În industrie, agitația trebuie să fie subordonată luptei pentru sporirea producției și productivității muncii, pentru scăderea prețului de cost. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. – Variantă: (învechit) subordina vb. I.

SUBORDONAT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva. Mulți chiar își închipuiesc că cugetarea naște de la sine și că simțurile-i sînt subordonate. MACEDONSKI, O. IV 105. ◊ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție secundară dependentă de o propoziție principală. Propoziția atributivă este subordonata care îndeplinește funcțiunea de atribut pe lîngă altă propoziție. IORDAN, L. R. 726. ♦ (Substantivat) Persoană care se află sub ordinele cuiva; subaltern. A lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui. ODOBESCU, S. III 22. – Variantă: (învechit) subordinat, -ă adj.

SUBORDONA vb. I. tr. A face ca un lucru să depindă de altul; a hotărî, a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. [Var. subordina vb. I. / < fr. subordonner, it. subordinare].

SUBORDONAT, -Ă adj. Aflat în subordine; dependent de cineva sau de ceva. ◊ Propoziție subordonată (și s.f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzînd de ea; propoziție secundară; noțiune subordonată = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. // s.m. și f. Inferior; subaltern. [Var. subordinat, -ă adj. / cf. fr. subordonné].

SUBORDONA vb. tr. a face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva; a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. (< fr. subordonner)

SUBORDONAT, -Ă I. adj. care se subordonează. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune ~ă = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. II. s. m. f. inferior; subaltern. (< fr. subordonné)

A SUBORDONA ~ez tranz. A face să se supună ierarhic (de la inferior la superior). /<fr. subordonner, lat. subordinare, germ. subor-dinieren

SUBORDONAT1 ~tă (~ți, ~te) v. A SUBORDONA.(Propoziție) ~tă propoziție secundară dependentă de o regentă. /<fr. subordonné

SUBORDONAT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care se supune unui șef, care se află în subordine; subaltern. /<fr. subordonné

subordinà v. 1. a stabili o ordine de dependență dela inferior la superior; 2. a stabili între lucruri o ordine de dependență.

subordonat a. 1. supus altuia; 2. care depinde de o cauză, de un principiu.

*subordón și éz v. tr. (fr. subordonner, mlat. subordinare. V. ordine). Stabilesc o ordine de dependență de la inferior la superior: legea-l subordonează pe servitor stăpînuluĭ. Fig. Îmĭ subordonez veniturile cheltuĭelilor. – Se poate zice și subordinez (după forma latină).

*subordonát, -ă adj. (fr. subordonné, mlat. subordinatus). Supus altuĭa, dependent. Supus, ascultător, disciplinat (un soldat, un elev). Gram. Propozițiune subordonată, dependentă de alta numită „principală”, ca: oameniĭ regretă viața cînd se apropie moartea. Subst. Persoană care e supt dependenta alteĭa, subaltern: șefu trebuĭe să aĭbă încrederea subordonaților săĭ. – Se poate zice și subordinat (după forma latină).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

subordona (a ~) (desp. su-bor-/sub-or-) vb., ind. prez. 1 sg. subordonez, 3 subordonea; conj. prez. 1 sg. să subordonez, 3 să subordoneze

!subordonat (desp. su-bor-/sub-or-) adj. m., s. m., pl. subordonați; adj. f., s. f. subordona, pl. subordonate

!subordona (a ~) (su-bor-/sub-or-) vb., ind. prez. 3 subordonea

!subordonat (su-bor-/sub-or-) adj. m., pl. subordonați; f. subordonată, pl. subordonate

subordona vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subordonez, 3 sg. și pl. subordonează; conj. prez. 3 sg. și pl. subordoneze

subordonat (log. și subordinat) adj. m. (sil. mf. sub-), pl. subordonați; f. sg. subordonată, pl. subordonate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUBORDONA vb. 1. v. supune. 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)

SUBORDONAT adj., s. 1. adj. v. dependent. 2. adj., s. v. subaltern. 3. adj. subsumat. (Noțiune ~.) 4. adj. (GRAM.) dependent, secundar. (Propoziție ~.)

SUBORDONA vb. 1. a (se) supune. (Se ~ superiorilor.) 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)

SUBORDONAT adj., s. 1. adj. dependent, supus. (O țară ~.) 2. adj., s. inferior, subaltern. (E ~ lui la serviciu.) 3. adj. subsumat. (Noțiune ~.) 4. adj. (GRAM.) dependent, secundar. (Propoziție ~.)

Subordonat ≠ autonom, nesubordonat

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUBORDONAT s. m. (< adj. subordonat, -ă < subordona, cf. fr. subordonner): element dependent, din punct de vedere gramatical, de un alt element (regent). După natura morfologică a subordonatului din cadrul propoziției, se vorbește despre un s. substantival, despre un s. adjectival, despre un s. numeral, despre un s. pronominal, despre un s. verbal, despre un s. adverbial și despre un s. interjecțional: „Copii! aduceți un ulcior / De apă de sub stâncă” (V. Alecsandri); „Câteva vrăbii zglobii se coborau din sălciile singuratice” (D. Zamfirescu); „Amândoi prietenii și-au strâmbat nasurile” (M. Sadoveanu); „...la paisprezece ani nimeni n-a avut douăzeci de ochi” (B. Șt. Delavrancea); „Unde e Mișu lui!” (I. Al. Brătescu-Voinești); „Mai suna-vei, dulce corn, / Pentru mine vreodată?” (M. Eminescu): „...cântau pe rămurele și fără a se sfii de nimeni” (P. Ispirescu); „Ajuta la țesălat, la curățat...” (I. Agârbiceanu); „...pretutindeni țâșneau șuvoaie puternice spălându-i de nămoluri și de tristețe, primenindu-i și înviorându-i” (Geo Bogza); „...că, de m-ai junghiat hoțește, / mi-ai fugit și mișelește” (V. Alecsandri); „Cred că acum ați priceput!” (Ion Creangă); „Conducătorul sări jos cei dintâi” (L. Rebreanu); „De câte ori auzeam jart!, auzeam și aoleo!” (B. Șt. Delavrancea); „La a patra măsură șeful strigă chemarea hăp-șa” (M. Preda).

SUBORDONAT, -Ă adj. (< subordona < fr. subordonner, it. subordinare, cf. și fr. subordonné): în sintagmele interjecție subordonată, parte de propoziție subordonată și propoziție subordonată (v.).

SUBORDONA s. f. (< adj. subordonat, -ă < subordona, cf. fr. subordonner, it. subordinare): propoziție cu înțeles insuficient, care depinde gramatical de o altă propoziție, denumită regentă, și care îndeplinește pe lângă aceasta funcția unei părți de propoziție. ◊ ~ paratactică (asindetică): s. care se află în raport de subordonare prin parataxă (prin juxtapunere) față de regenta ei, s. juxtapusă, ca în exemplele „...zic zece, / tu taie una” (C. Negruzzi); „Rău faci, / rău găsești!” (Folclor). ◊ ~ joncțională (hipotactică): s. care se află într-un raport de subordonare prin joncțiune față de regenta ei, adică realizat cu ajutorul unor elemente de legătură (conjuncții și locuțiuni conjuncționale subordonatoare, pronume și adjective relative, adverbe relative), ca în exemplele „Te-am ruga, mări, ruga, / -mi trimiți prin cineva / Ce-i mai mândru-n valea ta” (M. Eminescu); „Îi zicea lumea moș..., / pentru că vorbea în tâlcuri” (A. Vlahuță); „N-am să am hodină / cum n-are pârâul Tarcăului” (M. Sadoveanu). ◊ ~ de gradul I: s. care depinde de o propoziție principală, ca în exemplul „Trec furnici ducând în gură de făină marii saci / Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte, și colaci” (M. Eminescu) ◊ ~ de gradul II: s. care depinde de o propoziție secundară, ca în exemplul „El nu cânta, pentru că nu știa cânte” (I. Slavici). ◊ ~ regentă: s. de care depinde o altă subordonată, ca în exemplul „Când te-am poftit aseară să cinezi cu mine, ți-am spus obiceiul meu...” (I. L. Caragiale). ◊ ~ coordonată: s. care se află în raport de coordonare cu o subordonată identică sau diferită, ca în exemplul „Se vede că zmeii erau răi, puternici, dar glagorie n-aveau nici cât negru sub unghie” (Folclor). ◊ ~ necircumstanțială: s. care nu exprimă o circumstanță, care îndeplinește funcția unui subiect, a unui nume predicativ, a unui atribut, a unui complement direct, indirect, de agent sau a unui element predicativ suplimentar (v. s. subiectivă, predicativă, atributivă, completivă directă, completivă indirectă, completivă de agent și predicativă suplimentară), ca în exemplele „Nu era chip te apropii de dânsul” (Ion Creangă); „Părerea mea e e mai bine să lași caii în pace” (Marin Preda); „Erau clăcași: oștenii fără nume / Ce duc războiul mare-al tuturora” (O. Goga); „N-aș putea spune hotărât dacă în timpul somnului mi-a fost frig” (C. Hogaș); „Imensul rezervor de legende i-a slujit -și scrie propriile lui balade” (V. Eftimiu); „Locurile au fost reținute de cine nu ne așteptam”; „Am găsit-o cum mi-am închipuit-o.” ◊ ~ circumstanțială: s. care exprimă o circumstanță, care îndeplinește funcția unui complement circumstanțial (de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop etc.), ca în exemplele „Și pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia” (Ion Creangă); „Îndată ce soarele scăpătă după culme, luna... ieși la răsărit la marginea dumbrăvii” (M. Sadoveanu); „Mama Iana era posomorâtă cum nu fusese de mult” (B. Șt. Delavrancea); „Maică, mulți te-au dușmănit, / ești neam blagoslovit” (T. Arghezi); „Ca dintr-un bob odrăslească mia, / Cu sângele tău cald stropește glia!” (A. Vlahuță) etc. ◊ ~ relativă: s. introdusă prin adjectiv relativ, pronume relativ, pronume nehotărât cu funcție de relație sau prin adverb relativ, ca în exemplele „Nu știu ce vreme va fi atunci”; „Se știe cine a făcut asta”; „Vine cu noi oricare poftește”; „Du-te unde vrei.” ◊ ~ anticipată: s. anunțată înainte, în regentă, prin formele de nominativ (subiectiva) sau prin formele de acuzativ și de dativ neaccentuate (completiva directă și completiva indirectă) ale pronumelui personal, ca în exemplele „Ajunge el departe cine se scoală de dimineață”; „Îl ajută pe cine se străduiește”; „Îi spune cui merită”. ◊ ~ reluată: s. întărită în regenta care o urmează prin formele de nominativ (subiectiva) sau prin cele de acuzativ și dativ neaccentuate (completiva directă și completiva indirectă) ale pronumelui personal, ca în exemplele „Cine se scoală de dimineață ajunge el departe”; „Pe cine se străduiește îl ajută”; „Cui merită îi spune”.

Intrare: subordona
  • silabație: su-bor-, sub-or- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subordona
  • subordonare
  • subordonat
  • subordonatu‑
  • subordonând
  • subordonându‑
singular plural
  • subordonea
  • subordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subordonez
(să)
  • subordonez
  • subordonam
  • subordonai
  • subordonasem
a II-a (tu)
  • subordonezi
(să)
  • subordonezi
  • subordonai
  • subordonași
  • subordonaseși
a III-a (el, ea)
  • subordonea
(să)
  • subordoneze
  • subordona
  • subordonă
  • subordonase
plural I (noi)
  • subordonăm
(să)
  • subordonăm
  • subordonam
  • subordonarăm
  • subordonaserăm
  • subordonasem
a II-a (voi)
  • subordonați
(să)
  • subordonați
  • subordonați
  • subordonarăți
  • subordonaserăți
  • subordonaseți
a III-a (ei, ele)
  • subordonea
(să)
  • subordoneze
  • subordonau
  • subordona
  • subordonaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subordina
  • subordinare
  • subordinat
  • subordinatu‑
  • subordinând
  • subordinându‑
singular plural
  • subordinea
  • subordinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subordinez
(să)
  • subordinez
  • subordinam
  • subordinai
  • subordinasem
a II-a (tu)
  • subordinezi
(să)
  • subordinezi
  • subordinai
  • subordinași
  • subordinaseși
a III-a (el, ea)
  • subordinea
(să)
  • subordineze
  • subordina
  • subordină
  • subordinase
plural I (noi)
  • subordinăm
(să)
  • subordinăm
  • subordinam
  • subordinarăm
  • subordinaserăm
  • subordinasem
a II-a (voi)
  • subordinați
(să)
  • subordinați
  • subordinați
  • subordinarăți
  • subordinaserăți
  • subordinaseți
a III-a (ei, ele)
  • subordinea
(să)
  • subordineze
  • subordinau
  • subordina
  • subordinaseră
Intrare: subordonat
subordonat adjectiv
  • silabație: su-bor-, sub-or- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordonat
  • subordonatul
  • subordonatu‑
  • subordona
  • subordonata
plural
  • subordonați
  • subordonații
  • subordonate
  • subordonatele
genitiv-dativ singular
  • subordonat
  • subordonatului
  • subordonate
  • subordonatei
plural
  • subordonați
  • subordonaților
  • subordonate
  • subordonatelor
vocativ singular
plural
subordinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordinat
  • subordinatul
  • subordinatu‑
  • subordina
  • subordinata
plural
  • subordinați
  • subordinații
  • subordinate
  • subordinatele
genitiv-dativ singular
  • subordinat
  • subordinatului
  • subordinate
  • subordinatei
plural
  • subordinați
  • subordinaților
  • subordinate
  • subordinatelor
vocativ singular
plural
suptordinat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subordona, subordonezverb

  • 1. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În industrie, agitația trebuie să fie subordonată luptei pentru sporirea producției și productivității muncii, pentru scăderea prețului de cost. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. DLRLC
etimologie:

subordonat, subordonaadjectiv

  • 1. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mulți chiar își închipuiesc că cugetarea naște de la sine și că simțurile-i sînt subordonate. MACEDONSKI, O. IV 105. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Propoziție subordonată = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcția unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Propoziția atributivă este subordonata care îndeplinește funcțiunea de atribut pe lîngă altă propoziție. IORDAN, L. R. 726. DLRLC
    • 1.2. Noțiune subordonată = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. DN
    • 1.3. (și) substantivat Inferior, subaltern. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote A lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.