2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

subordinat, ~ă smf, a vz subordonat

SUBORDINÁT, -Ă adj. v. subordonat.

SUBORDINÁT, -Ă adj. v. subordonat.

SUBORDONÁ, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. – Din fr. subordonner.

SUBORDONÁ, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior. – Din fr. subordonner.

SUBORDONÁT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. ◊ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcția unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonné.

subordona [At: CR (1831), 311/2 / V: (asr) ~dina / Pzi: ~nez, (rar) subordon / E: fr subordonner, subordina < lat subordinare, ger subordinieren] 1-2 vtr A (se) plasa sub autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii) Si: a (se) supune. 3-4 vtr A face să fie sau a fi dependent de cineva Si: a (se) supune. 5-6 vtr A face să fie sau a fi supus cuiva sau la ceva Si: a (se) supune. 7 vt A face să depindă de o cauză, de îndeplinirea unor condiții anterioare Si: a condiționa (1). 8-9 vtr (Grm; spc) A face să depindă sau a depinde din punct de vedere sintactic de un element regent sau de o propoziție regentă. 10-11 vtr A acorda sau a căpăta o importanță secundară în raport cu altceva. 12-13 vtr A trece sau a face să treacă pe planul al doilea (în favoarea a altceva). 14-15 vtr A face să devină sau a fi un mijloc pentru obținerea unui rezultat. 16-17 vtr A (se) include (ca parte, ca element particular) într-o sferă mai largă (sau, pex, în altă sferă) Si: a (se) subsuma (1-2). 18-19 vtr A (se) armoniza cu mediul înconjurător. 20-21 vtr A (se) acomoda la mediul înconjurător Si: a (se) subsuma (3-4). 22-23 vtr A (se) încadra (în anumite legi, într-o anumită disciplină, într-un anumit proces etc.) Si: a (se) subsuma (5-6).

subordonat, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 159/6 / V: (asr) ~din~, (îvr) suptordin~ / Pl: ~ați, ~e / E: subordona] 1 smf Persoană (sau, pex, instituție, organizație etc.) care se află în subordinea, sub autoritatea, sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii) Vz inferior, subaltern. 2 a Care se află sub autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii) Si: dependent (2), supus, subsumat (1) Vz inferior, subaltern. 3 a Care depinde de ceva sau de cineva Si: dependent (1), supus V inferior, subaltern. 4-5 sf, a (Grm; îs) Propoziție ~ă (Propoziție) care depinde de altă propoziție din punct de vedere gramatical, îndeplinind, în formă de propoziție, funcția unei părți de propoziție a regentei Si: propoziție secundară, propoziție dependentă. 6 a Care are o importanță secundară în raport cu altceva Si: subsecvent (4). 7 a De mică importanță Si: neînsemnat. 8 a Care este inclus (ca parte, ca element particular) într-o sferă mai largă sau, pex, în altă sferă Si: subsumat (2).

SUBORDONÁT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare. ◊ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcțiunea unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonné.

SUBORDONÁ, subordonez, vb. I. Tranz. A face ca un lucru să depindă de altul, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior, a supune. În industrie, agitația trebuie să fie subordonată luptei pentru sporirea producției și productivității muncii, pentru scăderea prețului de cost. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. – Variantă: (învechit) subordiná vb. I.

SUBORDONÁT, -Ă, subordonați, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva. Mulți chiar își închipuiesc că cugetarea naște de la sine și că simțurile-i sînt subordonate. MACEDONSKI, O. IV 105. ◊ Propoziție subordonată (și substantivat, f.) = propoziție secundară dependentă de o propoziție principală. Propoziția atributivă este subordonata care îndeplinește funcțiunea de atribut pe lîngă altă propoziție. IORDAN, L. R. 726. ♦ (Substantivat) Persoană care se află sub ordinele cuiva; subaltern. A lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui. ODOBESCU, S. III 22. – Variantă: (învechit) subordinát, -ă adj.

SUBORDINÁ vb. I. v. subordona.

SUBORDONÁ vb. I. tr. A face ca un lucru să depindă de altul; a hotărî, a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. [Var. subordina vb. I. / < fr. subordonner, it. subordinare].

SUBORDONÁT, -Ă adj. Aflat în subordine; dependent de cineva sau de ceva. ◊ Propoziție subordonată (și s.f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune subordonată = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. // s.m. și f. Inferior; subaltern. [Var. subordinat, -ă adj. / cf. fr. subordonné].

SUBORDÓNA vb. tr. a face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva; a determina o ordine de dependență de la inferior la superior; a supune. (< fr. subordonner)

SUBORDONÁT, -Ă I. adj. care se subordonează. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune ~ă = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare. II. s. m. f. inferior; subaltern. (< fr. subordonné)

A SUBORDONÁ ~éz tranz. A face să se supună ierarhic (de la inferior la superior). /<fr. subordonner, lat. subordinare, germ. subor-dinieren

SUBORDONÁT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care se supune unui șef, care se află în subordine; subaltern. /<fr. subordonné

SUBORDONÁT1 ~tă (~ți, ~te) v. A SUBORDONA.(Propoziție) ~tă propoziție secundară dependentă de o regentă. /<fr. subordonné

arată toate definițiile

Intrare: subordona
  • silabație: su-bor-, sub-or-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subordona
  • subordonare
  • subordonat
  • subordonatu‑
  • subordonând
  • subordonându‑
singular plural
  • subordonea
  • subordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subordonez
(să)
  • subordonez
  • subordonam
  • subordonai
  • subordonasem
a II-a (tu)
  • subordonezi
(să)
  • subordonezi
  • subordonai
  • subordonași
  • subordonaseși
a III-a (el, ea)
  • subordonea
(să)
  • subordoneze
  • subordona
  • subordonă
  • subordonase
plural I (noi)
  • subordonăm
(să)
  • subordonăm
  • subordonam
  • subordonarăm
  • subordonaserăm
  • subordonasem
a II-a (voi)
  • subordonați
(să)
  • subordonați
  • subordonați
  • subordonarăți
  • subordonaserăți
  • subordonaseți
a III-a (ei, ele)
  • subordonea
(să)
  • subordoneze
  • subordonau
  • subordona
  • subordonaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subordina
  • subordinare
  • subordinat
  • subordinatu‑
  • subordinând
  • subordinându‑
singular plural
  • subordinea
  • subordinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subordinez
(să)
  • subordinez
  • subordinam
  • subordinai
  • subordinasem
a II-a (tu)
  • subordinezi
(să)
  • subordinezi
  • subordinai
  • subordinași
  • subordinaseși
a III-a (el, ea)
  • subordinea
(să)
  • subordineze
  • subordina
  • subordină
  • subordinase
plural I (noi)
  • subordinăm
(să)
  • subordinăm
  • subordinam
  • subordinarăm
  • subordinaserăm
  • subordinasem
a II-a (voi)
  • subordinați
(să)
  • subordinați
  • subordinați
  • subordinarăți
  • subordinaserăți
  • subordinaseți
a III-a (ei, ele)
  • subordinea
(să)
  • subordineze
  • subordinau
  • subordina
  • subordinaseră
Intrare: subordonat
subordonat adjectiv
  • silabație: su-bor-, sub-or-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordonat
  • subordonatul
  • subordonatu‑
  • subordona
  • subordonata
plural
  • subordonați
  • subordonații
  • subordonate
  • subordonatele
genitiv-dativ singular
  • subordonat
  • subordonatului
  • subordonate
  • subordonatei
plural
  • subordonați
  • subordonaților
  • subordonate
  • subordonatelor
vocativ singular
plural
subordinat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subordinat
  • subordinatul
  • subordinatu‑
  • subordina
  • subordinata
plural
  • subordinați
  • subordinații
  • subordinate
  • subordinatele
genitiv-dativ singular
  • subordinat
  • subordinatului
  • subordinate
  • subordinatei
plural
  • subordinați
  • subordinaților
  • subordinate
  • subordinatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

subordona subordina

  • 1. A face ca cineva sau ceva să depindă de altcineva sau de altceva, a stabili o ordine de dependență de la inferior la superior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: subsuma supune un exemplu
    exemple
    • În industrie, agitația trebuie să fie subordonată luptei pentru sporirea producției și productivității muncii, pentru scăderea prețului de cost. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709.
      surse: DLRLC

etimologie:

subordonat subordinat

  • 1. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într-o relație de subordonare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dependent antonime: autonom nesubordonat un exemplu
    exemple
    • Mulți chiar își închipuiesc că cugetarea naște de la sine și că simțurile-i sînt subordonate. MACEDONSKI, O. IV 105.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Propoziție subordonată = propoziție care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție, îndeplinind funcția unei părți de propoziție a regentei; propoziție secundară.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Propoziția atributivă este subordonata care îndeplinește funcțiunea de atribut pe lîngă altă propoziție. IORDAN, L. R. 726.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Noțiune subordonată = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare.
      surse: DN
    • exemple
      • A lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui. ODOBESCU, S. III 22.
        surse: DLRLC

etimologie: