15 definiții pentru subaltern (s.m.)
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBALTERN, -Ă, subalterni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. – Din fr. subalterne.
SUBALTERN, -Ă, subalterni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. – Din fr. subalterne.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
subaltern, ~ă [At: HELIADE, O. II, 425 / V: (îvr) supta~ / Pl: ~i, ~e / E: fr subalterne] 1-2 a, smf (Persoană) care lucrează sub ordinele cuiva mai mare în grad sau în funcție V inferior, subordonat. 3 a (Fig; d. manifestări ale oamenilor) Care denotă o mentalitate de subaltern. 4 a (D. poziții, situații, posturi etc.) Care se află într-o poziție subordonată. 5 a Care ocupă un loc inferior într-o ierarhie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBALTERN, -Ă, subalterni, -e, adj. Care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad; care este subordonat altuia. Se prea poate să fi fost și loviți de elemente subalterne, care vor da socoteală de fapta lor. PAS, Z. IV 117. Comandantul batalionului, căpitanii și ofițerii subalterni. MIRONESCU, S. A. 23. Mi se pare că acest impiegat subaltern nu ne dă respectul cuvenit. ALECSANDRI, T. 1733. Am tot dreptul să protestez în contra unui asemene act arbitrariu al autorităților subalterne... cari, după ce au pus mîna pe mine, și-au apropriat totodată și valiza mea. RUSSO, S. 201. ◊ (Substantivat) La rîndu-i însă, aplica același postulat al autorității în propria familie și față de subalterni. CĂLINESCU, E. 22. Șeful, domnul Struțescu, n-avea cultură, dar era om deștept și ținea mai presus de toate la iubirea subalternilor. BASSARABESCU, S. 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBALTERN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. [< fr. subalterne, cf. lat. sub – sub, alter – altul].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBALTERN, -Ă adj., s. m. f. (cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. (< fr. subalterne, lat. subalternus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUBALTERN ~ă (~i, ~e) și substantival Care se subordonează unui șef; aflat în subordinile altuia, superior în grad. /<fr. subalterne
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subaltern a. și m. care este sub dependența altuia.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*subaltérn, -ă adj. și s. (lat. subalternus, fr. subalterne. V. altern). Subordonat, dependent: jurisdicțiune subalternă, un subaltern. Inferior, secundar: rol subaltern.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
subaltern (desp. su-bal-/sub-al-) adj. m., s. m., pl. subalterni; adj. f., s. f. subalternă, pl. subalterne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!subaltern (su-bal-/sub-al-) adj. m., s. m., pl. subalterni; adj. f., s. f. subalternă, pl. subalterne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
subaltern adj. m., s. m. (sil. mf. sub-), pl. subalterni; f. sg. subalternă, pl. subalterne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subaltern.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUBALTERN adj., s. inferior, subordonat. (E ~ul lui la serviciu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBALTERN adj., s. inferior, subordonat. (E ~ lui la serviciu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Subaltern ≠ șef
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: su-bal-tern, sub-al-tern
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
subaltern, subalternisubstantiv masculin subalternă, subalternesubstantiv feminin subaltern, subalternăadjectiv
- 1. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: inferior subordonat antonime: șef
- Se prea poate să fi fost și loviți de elemente subalterne, care vor da socoteală de fapta lor. PAS, Z. IV 117. DLRLC
- Comandantul batalionului, căpitanii și ofițerii subalterni. MIRONESCU, S. A. 23. DLRLC
- Mi se pare că acest impiegat subaltern nu ne dă respectul cuvenit. ALECSANDRI, T. 1733. DLRLC
- Am tot dreptul să protestez în contra unui asemene act arbitrariu al autorităților subalterne... cari, după ce au pus mîna pe mine, și-au apropriat totodată și valiza mea. RUSSO, S. 201. DLRLC
- La rîndu-i însă, aplica același postulat al autorității în propria familie și față de subalterni. CĂLINESCU, E. 22. DLRLC
- Șeful, domnul Struțescu, n-avea cultură, dar era om deștept și ținea mai presus de toate la iubirea subalternilor. BASSARABESCU, S. 40. DLRLC
-
etimologie:
- subalterne DEX '98 DEX '09