13 definiții pentru stupefiant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță din categoria drogurilor) care produce alterări ale funcțiilor psihice. ♦ (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de dependență; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.

STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (Substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.

STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj. (Despre anumite substanțe toxice) Care, introdus în organism, produce la început un efect amețitor, urmat de o stare de euforie trecătoare, iar folosit în mod sistematic duce la o intoxicare lentă a organismului. ◊ Fig. Unele cărți sînt stupefiante... cărți menite să adoarmă conștiința omenirii suferinde, să prelungească alături cu alcoolul și opiumul mizeria și robia celor care muncesc fără nădejde. SADOVEANU, E. 43. ◊ (Substantivat, n.) O descindere într-un cuibar de stupefiante. C. PETRESCU, C. V. 297. ◊ Beție cu stupefiante v. beție. – Pronunțat: -fi-ant.

STUPEFIÁNT, -Ă adj. 1. Care uimește, uluitor. 2. (Med. și s.n.) (Substanță) care dă organismului o stare de amorțeală, producând o stare de euforie trecătoare. [Pron. -fi-ant. / < fr. stupéfiant].

STUPEFIÁNT, -Ă I. adj. care uimește, uluitor. II. s. n. substanță toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare. (< fr. stupéfiant)

STUPEFIÁNT2 ~e n. Substanță care inhibă centrii nervoși și care, folosită des, duce la obișnuință; drog. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant

STUPEFIÁNT1 ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) Care stupefiază; cu proprietatea de a stupefia; uluitor. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stupefiánt2 (-fi-ant) s. n., pl. stupefiánte

stupefiánt1 (-fi-ant) adj. m., pl. stupefiánți; f. stupefiántă, pl. stupefiánte

stupefiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánți; f. sg. stupefiántă, pl. stupefiánte

stupefiánt s. n. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUPEFIÁNT adj., s. 1. adj. v. uimitor. 2. s. drog, halucinogen. (Trafic de ~e.)

STUPEFIANT adj., s. 1. adj. surprinzător, uimitor, uluitor. (S-a întîmplat un lucru ~.) 2. s. drog. (Trafic de ~e.)

Intrare: stupefiant
  • silabație: -fi-ant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stupefiant
  • stupefiantul
  • stupefiantu‑
  • stupefiantă
  • stupefianta
plural
  • stupefianți
  • stupefianții
  • stupefiante
  • stupefiantele
genitiv-dativ singular
  • stupefiant
  • stupefiantului
  • stupefiante
  • stupefiantei
plural
  • stupefianți
  • stupefianților
  • stupefiante
  • stupefiantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)