STUPEFIANT, -Ă, stupefianți, -te, adj. (Despre anumite substanțe toxice) Care, introdus în organism, produce la început un efect amețitor, urmat de o stare de euforie trecătoare, iar folosit în mod sistematic duce la o intoxicare lentă a organismului. ◊ Fig. Unele cărți sînt stupefiante... cărți menite să adoarmă conștiința omenirii suferinde, să prelungească alături cu alcoolul și opiumul mizeria și robia celor care muncesc fără nădejde. SADOVEANU, E. 43. ◊ (Substantivat, n.) O descindere într-un cuibar de stupefiante. C. PETRESCU, C. V. 297. ◊ Beție cu stupefiante v. beție. – Pronunțat: -fi-ant.