opțiuni
  • info

18 definiții pentru drog (med.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DROG1, droguri, s. n. 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. – Din fr. drogue.

DROG1, droguri, s. n. 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. – Din fr. drogue.

drog2 sn [At: STANCU, C. 60 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Vale.

drog1 sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 288 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr drogue] 1 Nume generic pentru substanțe de origine vegetală, animală sau sintetică, folosite în farmacie. 2 (Pex) Medicament. 3 Substanță psihotropă al cărei consum poate duce la toxicomanie Si: stupefiant. 4 (Fig) Lucru de care nu ne mai putem dispensa.

DROG, droguri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat substanțelor naturale sau preparate, de origine vegetală sau animală, care se întrebuințează la prepararea produselor farmaceutice.

DROG s.n. Substanță folosită la prepararea produselor farmaceutice. ♦ (Adesea peior.) Medicament. [< fr. drogue, cf. it. droga].

DROG s. n. 1. substanță toxică medicamentoasă folosită la prepararea produselor farmaceutice. 2. stupefiant. (< fr. drogue)

drog s. n. (chim.) Stupefiant ◊ „Toate drumurile duc la Roma, chiar și acela al drogurilor.” Sc. 1 V 74 p. 4. ◊ „În Canada, muște din specia drosophila urmează să fie folosite pe aeroporturi pentru a depista arme încărcate cu explozibil și droguri. În acest fel vameșii vor să aplice în practică cercetările geneticianului japonez T.N. care a reușit să obțină muște din specia amintită, extrem de sensibile la mirosurile emanate de asemenea obiecte.” Sc. 17 VII 77 p. 4; v. și Interpol, speed (din fr. drogue; DMN 1965; DN, DN3 – alte sensuri, DEX)

DROG ~uri n. mai ales la pl. Substanță folosită la prepararea unor medicamente sau ca stupefiant. /<fr. drogue

drog n. numele tuturor substanțelor întrebuințate de farmaciști, chimiști, boiangii (= fr. drogue).

2) *drog n., pl. urĭ (fr. drogue, d. ol. droog, germ. trocken, uscat; it. sp. droga). Substanță chimică, farmaceŭtică orĭ de văpsitorie.

drogă sf vz drog1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

drog s. n., pl. droguri

drog s. n., pl. droguri

drog s. n., pl. droguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DROG s. v. stupefiant.

DROG s. stupefiant. (Trafic de ~uri.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

drog (droguri), s. n. – Stupefiant. Fr. drogue. – Der. drogherie, s. f., din fr. droguerie; droghist, s. m., din fr. droguiste; droga, vb. (a administra droguri).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

AFLAT SUB INFLUENȚA DROGURILOR futut, hait, luat, prăjit, rupt, shot, tripat, varză.

Intrare: drog (med.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drog
  • drogul
  • drogu‑
plural
  • droguri
  • drogurile
genitiv-dativ singular
  • drog
  • drogului
plural
  • droguri
  • drogurilor
vocativ singular —
plural —
drogă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drog, drogurisubstantiv neutru

  • 1. Substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: stupefiant
  • 2. familiar Medicament. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: medicament
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.