2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STROPȘÍRE, stropșiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) stropși.V. stropși.

STROPȘÍRE, stropșiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a (se) stropși.V. stropși.

STROPȘÍRE, stropșiri, s. f. Acțiunea de a (se) stropși; zdrobire, sfărîmare, strivire; nimicire.

STROPȘÍ, stropșesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A zdrobi, a sfărâma călcând în picioare. ♦ A strivi, a zdreli. ♦ A prăpădi, a nimici. 2. Tranz. (Pop.) A stâlci pe cineva în bătaie. ♦ Fig. (Fam.) A poci, a deforma, a schimonosi, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris). 3. Refl. (Pop. și fam.) A se răsti la cineva (încruntându-se); a se burzului, a se oțărî. 4. Tranz. (Pop.; despre boli) A cuprinde, a lovi pe cineva pe neașteptate. – Cf. bg. strošvam.

STROPȘÍ, stropșesc, vb. IV. 1. Tranz. (Pop.) A zdrobi, a sfărâma călcând în picioare. ♦ A strivi, a zdreli. ♦ A prăpădi, a nimici. 2. Tranz. (Pop.) A stâlci pe cineva în bătaie. ♦ Fig. (Fam.) A poci, a deforma, a schimonosi, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris). 3. Refl. (Pop. și fam.) A se răsti la cineva (încruntându-se); a se burzului, a se oțărî. 4. Tranz. (Pop.; despre boli) A cuprinde, a lovi pe cineva pe neașteptate. – Cf. bg. strošvam.

zdrobși[1] v vz stropși

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

STROPȘÍ, stropșesc, vb. IV. 1. Refl. A se răsti la cineva încruntîndu-se; a se burzului, a se oțărî. Se stropșește la cîni, îi suduie și zvîrle în ei cu scurtături de lemn, pe care le caută la întîmplare, aplecîndu-se în juru-i. SADOVEANU, B. 36. Ivan atunci, văzînd că moartea dă chioară peste dînsul, se stropșește la ea, zicînd... CREANGĂ, P. 312. ◊ Tranz. (Rar) După ce a stropșit... pe cînii lui îndîrjiți, a întors spre noi cu toată bunăvoința obrazu-i ars de vuitul pustiei. SADOVEANU, O. L. 79. 2. Tranz. A zdrobi, a sfărîma, a strivi (lovind, călcînd în picioare, apăsînd, presînd). Fugim. Încă o dată mă împiedic. Încă o dată îmi stropșesc degetele de la piciorul stîng. STANCU, D. 311. Direcția generală a brazdelor să fie către par, pentru ca, la treier, caii să le stropșească în curmeziș și nu în lung. PAMFILE, A. R. 209. ♦ A ucide, a distruge, a nimici. Dorobanții au stropșit într-o clipă pe turcii din șanțul înaintat. SADOVEANU, P. S. 136. 3. Tranz. A bate foarte tare, a stîlci în bătaie. Cu pumnii, cu picioarele, pe înfundate, a stropșit-o. STANCU, D. 77. Vă chinuiesc și vă stropșesc în toate zilele, și tot nu puteți deprinde mustrul. SBIERA, P. 147. De-i spune ce-ai văzut, te stropșesc! ALECSANDRI, T. I 81. ♦ Fig. (Cu privire la cuvinte) A poci, a schimonosi, a stîlci. Glasul îi era tremurat. Stropși cuvintele mai cumplit decît în alte dăți. PAS, Z. III 274. Secundul prinsese de la piloți și vameși vreo două cuvinte englezești, pe care le stropșea vorbind cu gura închisă. BART, S. M. 98. Romînii cam au obicei a stropși unele nume străine. ALECSANDRI, P. P. 119. 4. Tranz. (Popular, despre anumite boli) A cuprinde pe cineva pe neașteptate. ◊ (Cu subiectul neexprimat, subînțelegîndu-se «dambla», «epilepsie») Eu o să mînc, bine zici tu, dar ție nu-ți dau să văd că te chiar stropșește, de nu mă lași să-ți scot un ochi. RETEGANUL, P. I 21. Frunză verde dintre vii, Eu, bădiță, aș ieși, Da-s cu mînile în pîne Și cu mutu lîngă mine. – Lasă pînea să dospească Și pe mutul să-l stropșească! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 412.

A SE STROPȘÍ mă ~ésc intranz. pop. A spune ceva pe un ton ridicat, încruntându-se; a se răsti (la cineva) cu supărare în glas. /cf. bulg. strša, sl. sutrositi

A STROPȘÍ ~ésc tranz. pop. 1) A deforma prin lovire sau apăsare; a zdrobi; a stâlci. A-și ~ un deget. 2) A face să nu mai existe; a nimici; a prăpădi. ~ dușmanul. 3) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a toropi; a stâlci. /cf. bulg. strša, sl. sutrositi

stropșì v. Mold. 1. a sfărâma prin călcare; 2. a ciunti de vrun membru: apoi să nu-l stropșești? AL.; 3. a se răsti,: a se strâmba amenințând: se stropșește la ea CR.; 4. fig. a desfigura: a stropși cuvinte. [Cf. it. STROPPIARE, a stropși].

stropșésc v. tr. (din *strovșesc, *stroșvesc, bg. strošvam, sfărîm. Cp. și cu sîrb. stropoštati, a se prăbuși, štropotati, a face gălăgie). Vechĭ. Calc. Fig. Azĭ. Zdrobesc: a stropși o oaste. Deformez, sfărîm, cĭuntesc: l-a stropșit o căruță. Fig. A stropși cuvintele, o limbă. V. refl. Est. Mă răstesc, mă sluțesc, mă strîmb amenințător: a te stropși la niște copiĭ ca să tacă. V. stîlcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stropșíre (pop., fam.) s. f., g.-d. art. stropșírii; pl. stropșíri

stropșíre s. f., g.-d. art. stropșírii; pl. stropșíri

stropșí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropșésc, imperf. 3 sg. stropșeá; conj. prez. 3 să stropșeáscă

stropșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropșésc, imperf. 3 sg. stropșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. stropșeáscă

stropșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STROPȘÍRE s. v. epilepsie, stâlcire, strivire, turtire, zdrobire.

STROPȘÍRE s. v. stâlcire.

stropșire s. v. EPILEPSIE. STÎLCIRE. STRIVIRE. TURTIRE. ZDROBIRE.

arată toate definițiile

Intrare: stropșire
stropșire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stropșire
  • stropșirea
plural
  • stropșiri
  • stropșirile
genitiv-dativ singular
  • stropșiri
  • stropșirii
plural
  • stropșiri
  • stropșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: stropși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stropși
  • stropșire
  • stropșit
  • stropșitu‑
  • stropșind
  • stropșindu‑
singular plural
  • stropșește
  • stropșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stropșesc
(să)
  • stropșesc
  • stropșeam
  • stropșii
  • stropșisem
a II-a (tu)
  • stropșești
(să)
  • stropșești
  • stropșeai
  • stropșiși
  • stropșiseși
a III-a (el, ea)
  • stropșește
(să)
  • stropșească
  • stropșea
  • stropși
  • stropșise
plural I (noi)
  • stropșim
(să)
  • stropșim
  • stropșeam
  • stropșirăm
  • stropșiserăm
  • stropșisem
a II-a (voi)
  • stropșiți
(să)
  • stropșiți
  • stropșeați
  • stropșirăți
  • stropșiserăți
  • stropșiseți
a III-a (ei, ele)
  • stropșesc
(să)
  • stropșească
  • stropșeau
  • stropși
  • stropșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stropși

  • 1. tranzitiv popular A zdrobi, a sfărâma călcând în picioare.
    surse: DLRLC DEX '09 NODEX
    • exemple
      • Fugim. Încă o dată mă împiedic. Încă o dată îmi stropșesc degetele de la piciorul stîng. STANCU, D. 311.
        surse: DLRLC
      • Direcția generală a brazdelor să fie către par, pentru ca, la treier, caii să le stropșească în curmeziș și nu în lung. PAMFILE, A. R. 209.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Dorobanții au stropșit într-o clipă pe turcii din șanțul înaintat. SADOVEANU, P. S. 136.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv popular A stâlci pe cineva în bătaie.
    surse: NODEX DLRLC DEX '09 sinonime: stâlci toropi tăbăci 3 exemple
    exemple
    • Cu pumnii, cu picioarele, pe înfundate, a stropșit-o. STANCU, D. 77.
      surse: DLRLC
    • Vă chinuiesc și vă stropșesc în toate zilele, și tot nu puteți deprinde mustrul. SBIERA, P. 147.
      surse: DLRLC
    • De-i spune ce-ai văzut, te stropșesc! ALECSANDRI, T. I 81.
      surse: DLRLC
    • 2.1. familiar figurat A poci, a deforma, a schimonosi, a stâlci cuvintele (în pronunțare sau în scris).
      exemple
      • Glasul îi era tremurat. Stropși cuvintele mai cumplit decît în alte dăți. PAS, Z. III 274.
        surse: DLRLC
      • Secundul prinsese de la piloți și vameși vreo două cuvinte englezești, pe care le stropșea vorbind cu gura închisă. BART, S. m. 98.
        surse: DLRLC
      • Romînii cam au obicei a stropși unele nume străine. ALECSANDRI, P. P. 119.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv familiar popular A se răsti la cineva (încruntându-se); a se burzului, a se oțărî.
    surse: NODEX DLRLC DEX '09 3 exemple
    exemple
    • Se stropșește la cîni, îi suduie și zvîrle în ei cu scurtături de lemn, pe care le caută la întîmplare, aplecîndu-se în juru-i. SADOVEANU, B. 36.
      surse: DLRLC
    • Ivan atunci, văzînd că moartea dă chioară peste dînsul, se stropșește la ea, zicînd... CREANGĂ, P. 312.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar După ce a stropșit... pe cînii lui îndîrjiți, a întors spre noi cu toată bunăvoința obrazu-i ars de vuitul pustiei. SADOVEANU, O. L. 79.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv popular (Despre boli) A cuprinde, a lovi pe cineva pe neașteptate.
    surse: NODEX DLRLC DEX '09 2 exemple
    exemple
    • (Cu subiectul neexprimat, subînțelegându-se « dambla », « epilepsie ») Eu o să mînc, bine zici tu, dar ție nu-ți dau să văd că te chiar stropșește, de nu mă lași să-ți scot un ochi. RETEGANUL, P. I 21.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde dintre vii, Eu, bădiță, aș ieși, Da-s cu mînile în pîne Și cu mutu lîngă mine. – Lasă pînea să dospească Și pe mutul să-l stropșească! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 412.
      surse: DLRLC

etimologie: