11 definiții pentru staccato


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STACCÁTO adv. (Indică modul de executare a unei compoziții muzicale) Izolat prin pauze scurte de celelalte note; în mod sacadat. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în mod sacadat. – Cuv. it.

STACCÁTO adv. (Indică modul de executare a unei compoziții muzicale) Izolat prin pauze scurte de celelalte note; în mod sacadat. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în mod sacadat. – Cuv. it.

STACCÁTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Separând, depărtând net fiecare notă; separat, despărțit. // s.n. Compoziție sau parte a unei compoziții executată în modul descris mai sus. [Pl. invar. / < it., fr. staccato].

STACCÁTO I. adv. (muz.) sacadat, separând net fiecare notă. II. s. n. parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest mod. (< it. staccato)

STACCÁTO2 n. Bucată muzicală, executată în mod sacadat. [Sil. sta-ca-] /<it. staccato

STACCÁTO1 adv. muz. În mod sacadat. /<it. staccato

*staccáto adv. (it. staccato, despărțit, detașat). Muz. A cînta staccato, a cînta fiecare notă separat, nu legato. S. n. pl. turĭ. Pasaj cîntat așa. V. sacadat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STACCÁTO adv. (MUZ.) sacadat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

staccato (cuv. it. „rupt, desprins, separat”), termen ce indică executarea detașată, separată, sacadată a sunetelor, ca și cum între fiecare ar exista o mică pauză*. Se notează fie abrev.: atacc., fie prin puncte* puse deasupra notelor*. S. poate fi executat de către vocea (1) umană și de către toate instr. În cânt s. se realizează prin închiderea glotei după fiecare sunet. Instr. de suflat realizează s. prin trei moduri de articulare*: simplă (pronunțarea consoanei t), dublă (pronunțarea alternativă a consoanelor t și k, în succesiuni rapide) și triplă (pronunțarea alternativă a consoanelor tkt, tkt,...). Fl. și trp. se pot folosi cu ușurință de toate cele trei articulații pentru s.: ob., cl., fag., sax. ș.a. folosesc în special prima articulație, iar cornul și trb., prima și a doua articulație. La pian*, s. se realizează prin atacul puternic al brațelor pe claviatură* și printr-o digitație* adecvată. Instr. de coarde* realizează s. prin viteza și intensitatea cu care arcușul* este purtat pe corzi* și oprit brusc.

Intrare: staccato
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • staccato
  • staccatoul
  • staccatou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • staccato
  • staccatoului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)