staccato [At: VAHMAN, M. 26/3 / S și: ~aca~ / E: it staccato] 1-2 a, av (Indică modul de executare a unei compoziții, a unei părți a ei sau a unui grup de note muzicale; îoc legato) Fără a lega notele între ele, prin executarea detașată a fiecărei note. 3-4 sn (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată staccato (2).

STACCATO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Separînd, depărtînd net fiecare notă; separat, despărțit. // s.n. Compoziție sau parte a unei compoziții executată în modul descris mai sus. [Pl. invar. / < it., fr. staccato].

STACCATO I. adv. (muz.) sacadat, separând net fiecare notă. II. s. n. parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest mod. (< it. staccato)

STACCATO² n. Bucată muzicală, executată în mod sacadat. [Sil. sta-ca-] /<it. staccato

*staccáto adv. (it. staccato, despărțit, detașat). Muz. A cînta staccato, a cînta fiecare notă separat, nu legato. S. n. pl. turĭ. Pasaj cîntat așa. V. sacadat.

STACATO adv. (Indicînd modul de executare a unui grup de note muzicale; în opoziție cu legato) În mod izolat, fiecare notă separat. Magda... se așezase dinaintea pianului și scherzando, andante, stacato... se alinta cu degete ușoare pe clapele albe și negre ale pianului. HOGAȘ, M. N. 48. ♦ (Substantivat, n.) Parte dintr-o compoziție muzicală executată în felul descris mai sus.

+staccato² (muz.) (it.) s. n., pl. staccatouri