13 definiții pentru spurcăciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune.

SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune.

spurcăciune sf [At: COD. VOR.2 57r/5 / V: (îvr) ~cine / Pl: ~ni / E: spurca + -ăciune] 1 (Înv; pfm) Murdărie (1). 2 (Pop) Spurc (4). 3 (Asr; fig) Faptă care contravine perceptelor religioase sau morale. 4 (Fig; pgn) Murdărie. 5 (Pop) Spurc (1). 6 (Înv) Relație sexuală nepermisă între rude de sânge sau prin alianță. 7 (Îvp; pfm) Animal dezgustător, a cărui carne nu se mănâncă. 8 (Îvp; pfm; pex) Monstru. 9 (Reg; spc) Lup. 10 Persoană dezgustătoare, respingătoare prin comportamentul său. 11 (Olt) Duh rău. 12 (Asr) Păgân.

SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat, grețos, pe care ți-e scîrbă să-l atingi; scîrnăvie, murdărie. 2. Termen de dispreț pentru o ființă (animal sau om) respingătoare, scîrboasă; p. ext. ființă înfiorătoare, monstru. Ai furat cu ei odată. Iar te-au cumpărat. Spurcăciune! DEMETRIUS, C. 68. Spurcăciunea se hrănea cu carne de om. ISPIRESCU, U. 116. 3. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate.

SPURCĂCIÚNE ~i f. 1) Ființă sau lucru respingător. 2) fig. Vorbă sau faptă spurcată, murdară. /a spurca + suf. ~ăciune

spurcăciune f. 1. necurățenie; 2. ceva spurcat: hoit, mortăciune.

spurcăcĭúne f. (lat. spurcatio, -ónis). Acțiunea de a spurca. Lucru spurcat (carne în post ș. a.), lucrurĭ grețoase: ce-aĭ adus aicĭ spurcăcĭunile astea? Ofipt, bube dulcĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spurcăciune s. f., g.-d. art. spurcăciunii; pl. spurcăciuni

spurcăciúne s. f., g.-d. art. spurcăciúnii; pl. spurcăciúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPURCĂCIÚNE s. scârboșenie, scârnăvie. (Ce e ~ asta?)

SPURCĂCIÚNE s. v. abjecție, cisticercoză, excrement, fărădelege, fecale, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, trichinoză.

SPURCĂCIUNE s. scîrboșenie, scîrnăvie. (Ce e ~ asta?)

spurcăciune s. v. ABJECȚIE. CISTICERCOZĂ. EXCREMENT. FĂRĂDELEGE. FECALE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE. TRICHINOZĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spurcăciúne, spurcăciuni, (spurcășag), s.f. – 1. Murdărie, mizerie 2. Nume generic pentru boli de piele. 3. Ființă respingătoare: „Atunci scoate el cuțâtu și țipurește una: Uhaa! Spurcăciuni!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 264). 4. Animal sălbatic dezgustător; monstru. 5. Duh rău. – Din spurca + suf. -ăciune (DEX, MDA).

Intrare: spurcăciune
spurcăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spurcăciune
  • spurcăciunea
plural
  • spurcăciuni
  • spurcăciunile
genitiv-dativ singular
  • spurcăciuni
  • spurcăciunii
plural
  • spurcăciuni
  • spurcăciunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spurcăciune, spurcăciunisubstantiv feminin

  • 1. Lucru spurcat, grețos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai furat cu ei odată. Iar te-au cumpărat. Spurcăciune! DEMETRIUS, C. 68. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Monstru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: monstru
      • format_quote Spurcăciunea se hrănea cu carne de om. ISPIRESCU, U. 116. DLRLC
etimologie:
  • Spurca + sufix -ăciune. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.