scârboșenie sf [At: PASCU, S. 242, 243 / V: (reg) ~oze~ / Pl: ~ii / E: scârbos + -enie] 1 Însușirea de a fi scârbos (3). 2 Lucru, fapt, comportament etc. dezgustător, care produce scârbă¹ (9) Si: (reg) scârbotenie (1), scârbovenie (1), scârbelniță (1). 3 (Spc; lpl) Vorbe injurioase, triviale Si: (reg) scârbotenie (2), scârbovenie (2), scârbelniță (2).

SCÂRBOȘENIE ~i f. 1) Caracter scârbos. 2) Faptă sau vorbă scârboasă. 3) Ființă scârboasă. ~ de om. /scârbos + suf. ~enie

scârbozenie sf vz scârboșenie

SCÎRBOȘENIE, scîrboșenii, s. f. Însușirea de a fi scîrbos; (concretizat) lucru scîrbos, faptă, purtare, vorbă scîrboasă.

scârboșenie (desp. -ni-e) s. f., art. scârboșenia (desp. -ni-a), g.-d. art. scârboșeniei; (lucruri, ființe, fapte, vorbe scârboase) pl. scârboșenii, art. scârboș eniile (desp. -ni-i-)

scârboșenie (-ni-e) s. f., art. scârboșenia (-ni-a), g.-d. art. scârboșeniei; (lucruri, ființe, fapte, vorbe scârboase) pl. scârboșenii, art. scârboșeniile (-ni-i-)

scârboșenie s. f. (sil. -ni-e), art. scârboșenia (sil. -ni-a), g.-d. art. scârboșeniei; (lucruri, ființe, fapte, vorbe scârboase) pl. scârboșenii, art. scârboșenilie (sil. -ni-i-)

SCÂRBOȘENIE s. 1. (pop. și fam.) scârbelniță. (Era o ~ de nedescris acolo.) 2. scârnăvie, spurcăciune. (O ~ de bărbat.)

SCÎRBOȘENIE s. 1. (pop. și fam.) scîrbelniță. (Era o ~ de nedescris acolo.) 2. scîrnăvie, spurcăciune. (Ce e ~ asta?)