spurcăciune sf [At: COD. VOR.² 57^r/5 / V: (îvr) ~cine / Pl: ~ni / E: spurca + -ăciune] 1 (Înv; pfm) Murdărie (1). 2 (Pop) Spurc (4). 3 (Asr; fig) Faptă care contravine perceptelor religioase sau morale. 4 (Fig; pgn) Murdărie. 5 (Pop) Spurc (1). 6 (Înv) Relație sexuală nepermisă între rude de sânge sau prin alianță. 7 (Îvp; pfm) Animal dezgustător, a cărui carne nu se mănâncă. 8 (Îvp; pfm; pex) Monstru. 9 (Reg; spc) Lup. 10 Persoană dezgustătoare, respingătoare prin comportamentul său. 11 (Olt) Duh rău. 12 (Asr) Păgân.