10 definiții pentru sprafcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă. 2. (Fam.; în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge. – Din rus. spravka.

SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă. 2. (Fam.; în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge. – Din rus. spravka.

SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Mold., învechit) Cercetare (judecătorească); anchetă. De la descălicarea lui Dragos, lupii au trăit în bună pace în țară, că n-au mai făcut nime sprafcă ca să vadă cîte oi s-au mîncat. NEGRUZZI, S. I 280. 2. (Astắzi familiar; numai în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi; a da iama. De ne-om muta în tîrg, se face sprafcă... de stăricica noastră. La TDRG. Prin lăzi, tot au cotrobăit; or să facă sprafca din lucrușoarele strinse cu atîta strădanie. CONTEMPORANUL, VI 107.

sprafcă f. od. cercetare judecătorească, anchetă: făcându-se sprafcă AL. [Rus. ȘPRAVKA, informațiune].

șpráfcă și (maĭ vechĭ) spr- f. (rus správka, cercetare, inchizițiune, investigațiune, d. správa, probă, care vine d. vsl. pravŭ, just; rut. správka, faptă, ispravă, poznă, pol. sprawka, mică afacere, mic proces. V. pravilă, isprăvesc). Vechĭ. Anchetă. Azĭ. Fam. A da saŭ a face șprafca în ceva, a da ĭama, a jăfui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spráfcă (înv.) s. f., g.-d. art. spráfcei; pl. spráfce

spráfcă s. f., g.-d. art. spráfcei; pl. spráfce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPRÁFCĂ s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire.

sprafcă s. v. ANCHETARE. ANCHETĂ. CERCETARE. INSTRUIRE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spráfcă (-ắfci), s. f. – Informație, investigație, anchetă. Rus. spravka, pol. sprawka (Tiktin).

Intrare: sprafcă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprafcă
  • sprafca
plural
  • sprafce
  • sprafcele
genitiv-dativ singular
  • sprafce
  • sprafcei
plural
  • sprafce
  • sprafcelor
vocativ singular
plural