5 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÓMA1 s. f. Totalitatea celulelor nereproducătoare ale organismului viu. – Din fr. soma.

SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) imperios (și sub amenințare) să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.

SÓMA1 s. f. Ansamblul celulelor diploide ale organismului viu. – Din fr. soma.

SOMÁ2, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.

SOMÁ, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (amenințîndu-l) să îndeplinească ceva. [Bătrînul] a somat pe Mihai să se întoarcă numaidecît acasă. CĂLINESCU, E. 236. L-au împresurat sătenii într-un adăpost al lui... L-au hăituit pescarii, el rătăcea ascunzîndu-se ici-colo. Atunci l-am somat eu însumi. SADOVEANU, P. M. 118. Pe trotuarul celălalt un soldat cu arma întinsă îl soma pe Dorcea să se oprească. CAMIL PETRESCU, P. V. 14. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu formele prescrise de lege, să facă (sau să nu facă) o anumită acțiune. Somat să-și plătească datoria.

SÓMA3 s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con. [< fr. somma].

SOMÁ vb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer].

SÓMA2 s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr. soma].

SÓMA1 s.f. (Biol.) 1. Nume dat celulelor somatice. 2. Termen pentru întregul corp, cu excepția membrelor. [Pl. -me. / < fr. soma, cf. gr. soma – corp].

SOMÁ4 vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer)

SÓMA3 s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma)

SÓMA2 s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr. soma)

SÓMA1 s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr. soma)

SÓMA f. Ansamblu de celule somatice nereproducătoare. /<fr. soma

A SOMÁ ~éz tranz. (persoane) 1) A obliga prin amenințare; a pune cu forța. ~ să răspundă. 2) jur. A cere avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor să plătească. /<fr. sommer

somà v. a declara cuiva, în formele stabilite de lege, că are de făcut ceva: a soma pe cineva de a plăti (= fr. sommer).

șoma vi [At: SAHIA, N. 95 / Pzi: ~mez / E: fr chômer] A nu avea de lucru.

șomaj sns [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~agiu sn / E: fr chomage] 1 Fenomen economic cauzat de crizele sau de recesiunile economice, care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă. 2 Situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă Si: (reg) șomerie.

ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer.

ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer.

arată toate definițiile

Intrare: soma
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soma
  • soma
plural
  • some
  • somele
genitiv-dativ singular
  • some
  • somei
plural
  • some
  • somelor
vocativ singular
plural
Intrare: soma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • soma
  • somare
  • somat
  • somatu‑
  • somând
  • somându‑
singular plural
  • somea
  • somați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • somez
(să)
  • somez
  • somam
  • somai
  • somasem
a II-a (tu)
  • somezi
(să)
  • somezi
  • somai
  • somași
  • somaseși
a III-a (el, ea)
  • somea
(să)
  • someze
  • soma
  • somă
  • somase
plural I (noi)
  • somăm
(să)
  • somăm
  • somam
  • somarăm
  • somaserăm
  • somasem
a II-a (voi)
  • somați
(să)
  • somați
  • somați
  • somarăți
  • somaserăți
  • somaseți
a III-a (ei, ele)
  • somea
(să)
  • someze
  • somau
  • soma
  • somaseră
Intrare: som (suf.)
som (suf.)
sufix (I7-S)
  • som
somă (suf.)
sufix (I7-S)
  • so
Intrare: somă (subst.)
somă (subst.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • so
  • soma
plural
genitiv-dativ singular
  • some
  • somei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: șoma
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șoma
  • șomare
  • șomat
  • șomatu‑
  • șomând
  • șomându‑
singular plural
  • șomea
  • șomați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șomez
(să)
  • șomez
  • șomam
  • șomai
  • șomasem
a II-a (tu)
  • șomezi
(să)
  • șomezi
  • șomai
  • șomași
  • șomaseși
a III-a (el, ea)
  • șomea
(să)
  • șomeze
  • șoma
  • șomă
  • șomase
plural I (noi)
  • șomăm
(să)
  • șomăm
  • șomam
  • șomarăm
  • șomaserăm
  • șomasem
a II-a (voi)
  • șomați
(să)
  • șomați
  • șomați
  • șomarăți
  • șomaserăți
  • șomaseți
a III-a (ei, ele)
  • șomea
(să)
  • șomeze
  • șomau
  • șoma
  • șomaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șoma

  • 1. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Șomajul în Italia este în plină creștere, 30 la sută din locuitori șomăm. SAHIA, U.R.S.S. 216.
      surse: DLRLC

etimologie: