SUMĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Sumar. În acest Testament întîiu ara pus suma la toate capetele. N TEST. (1648). Întîiu arătăm . . . despre summa psaltirii. A treia oară, despre părțile și despre rîndul psaltirii. PSALT. (1651); cf. FOGARASI, apud TEW, s.v. șumă; VISKI, apud TEW, s.v. șumă; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, s.v. șumă. Conținut. În șumă sînt stihuri. N TEST. (1648). Șuma mai pre scurt iaste aceasta. 2 lucruri sînt scrise într-acest psalom. SA, 18^v. Variante: șumă. (N TEST. 1648; FOGARASI, apud TEW. s.v. șumă; SA, 18^v; VISKI, apud TEW, s.v. șumă; PSALTIRE SEC. XVIP apud TEW, s.v. șumă). Etimologie: lat. summa; șumă < magh. summa.