13 definiții pentru total (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOTAL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit. 2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părților. – Din fr. total.

TOTAL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit. 2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părților. – Din fr. total.

total, ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e a, ~uri sn / E: fr total] 1 a Care cuprinde totul2 (1) Si: complet, integral, întreg. 2 av În întregime. 3 a (Cu valoare de superlativ) Cât se poate de mare. 4 a Desăvârșit (3). 5 a Absolut (1). 6 a (D. actori) Care întrunește mai multe calități necesare unui spectacol teatral modern. 7 sn Întreg rezultat din însumarea părților Si: (înv) totime (2). 8 sn (Spc) Sumă rezultată dintr-o adunare. 9 av (Îlav) În ~ Una peste alta. 10 av (Îal) Pe de-a-ntregul.

TOTAL1, totaluri, s. n. Suma rezultată dintr-o adunare. În carnetul său își notă totalul suprafețelor întoarse, pe oameni și tractoare, totalul combustibilului consumat. MIHALE, O. 191. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. Căldurile au ținut numai cu o întrerupere de vreo patru zile, în total opt zile. CARAGIALE, O. VII 443. ♦ Întregul rezultat din ansamblul părților.

TOTAL, -Ă adj. Care cuprinde totul; întreg, complet. ♦ (Fig.) Deplin, desăvîrșit. // s.n. 1. (Mat.) Rezultatul unei adunări; sumă. ♦ Cantitate întreagă. 2. Totalitate, ansamblu. [Cf. fr. total, lat. totalis].

TOTAL, -Ă I. adj. care cuprinde totul; întreg, complet, deplin. II. s. n. 1. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă. ◊ cantitate întreagă. 2. totalitate, ansamblu. (< fr. total)

TOTAL1 ~uri n. 1) Rezultat al unei adunări; sumă. ◊ În ~ adunând toate la un loc; de tot; în ansamblu. 2) Ansamblu pe care îl constituie mai multe părți împreună. /<fr. total

*totál, -ă adj. (mlat. totalis, fr. total). În întregime, peste tot: desfacere totală a mărfurilor. Adv. total ruinat. S. n., pl. e și urĭ. Sumă, rezultatu uneĭ adunărĭ: totalu uneĭ adunărĭ (adițiunĭ). În total, la un loc, peste tot: eraŭ în total o sută.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOTAL adj., adv., s. 1. adj. v. exhaustiv. 2. adj. v. întreg. 3. adv. v. integral. 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. nemărginit. 6. adj. v. deplin. 7. s. (MAT.) v. sumă. 8. s. v. număr. 9. s. v. totalitate. 10. adj. global. (Rezultat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreț ~.) 12. adj. v. neprecupețit. 13. adv. v. totalmente.

TOTAL adj., adv., s. 1. adj. complet, exhaustiv, integral, întreg. (Studii ~; excerptare ~ a unui material.) 2. adj. complet, deplin, integral, întreg, tot. (Care este suma ~ de plată?) 3. adv. absolut, complet, completamente, integral, (înv. și pop.) sadea. (Calul era ~ alb.) 4. adj. absolut, adînc, complet, deplin, desăvîrșit, perfect, profund. (O liniște ~; întuneric ~.) 5. adj. complet, desăvîrșit, infinit, nemărginit, (fig.) orb. (Încredere ~ în cineva.) 6. adj. complet, deplin, integral, întreg, (livr.) plenar, (înv.) cumplit. (Mulțumire, realizare ~.) 7. s. (MAT.) sumă. (~ unei adunări.) 8. s. cifră, număr, sumă. (~ spectatorilor.) 9. s. totalitate. (~ vitelor vîndute.) 10. adj. global. (Rezultat ~.) 11. adj. absolut, suveran. (Un dispreț ~.) 12. adj. integral, necondiționat, neprecupețit. (Sprijin ~.) 13. adv. totalmente. (Sînt ~ de partea ta.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IN OMNIBUS ALIQUID, IN TOTO NIHIL (lat.) din toate câte puțin, în total nimic – Cunoștințe fragmentare și superficiale nu pot da o cultură solidă.

Intrare: total (s.n.)
total2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • total
  • totalul
  • totalu‑
plural
  • totaluri
  • totalurile
genitiv-dativ singular
  • total
  • totalului
plural
  • totaluri
  • totalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

total, totalurisubstantiv neutru

  • 1. Sumă rezultată dintr-o adunare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sumă
    • format_quote În carnetul său își notă totalul suprafețelor întoarse, pe oameni și tractoare, totalul combustibilului consumat. MIHALE, O. 191. DLRLC
    • 1.1. Întreg rezultat din reunirea părților. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble locuțiune adverbială În total = una peste alta, peste tot, cu totul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Căldurile au ținut numai cu o întrerupere de vreo patru zile, în total opt zile. CARAGIALE, O. VII 443. DLRLC
  • 2. Ansamblu, totalitate. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.