8 intrări

73 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.

SOL4 s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.

SOL5, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) Probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară din Peru. – Din fr. sol.

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

SOL1, sol, s. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

sol1 sm [At: PO 110/11 / V: (reg) stol / Pl: ~i / E: slv солъ] 1-2 Persoană însărcinată să ducă, să predea ceva cuiva sau undeva ori să transmită, să comunice cuiva sau undeva știri, dispoziții, ordine etc. Si: emisar (2), mesager, crainic2 (7), trimis1, vestitor, (înv) mesit, poslaneț, poslanic, pristav, telal, (îvr) pristavnic, strigător, (reg) crancău, mânat1. 3 (Reg; îe) A da ~ A comunica (2). 4 (Reg) Vornicel la nuntă. 5 Persoană desemnată să ducă tratative oficiale în numele unei țări, al unui suveran etc. Si: delegat2 (4), emisar (1), împuternicit, reprezentant, trimis1, (înv) mesit, rugător, solitor (2). 6 (Asr) Reprezentant. 7 (Fig) Persoană care reprezintă o clasă socială, o școală, un curent etc. Si: exponent (1), reprezentant.

sol4 sn [At: MARCOVICI, CH 159 / Pl: ~uri / E: fr sol] (Chm) Soluție coloidală.

sol3 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 4 / Pl: ~uri / E: fr sol, lat solum] 1 Strat afânat, moale și friabil, care se găsește la suprafața scoarței pământului și în care se dezvoltă viața vegetală. 2 (Pgn) Pământ. 3 (Spc; mpl) Teren considerat sub raportul productivității ori al configurației. 4 (Spc; mpl) Suprafață delimitată de teren (agricol) Si: pământ. 5 (Rar; îs) ~ natal Loc natal. 6 (Șîs exercițiu la ~) Probă de gimnastică artistică sau sportivă în cadrul unei competiții, constând dintr-un număr de exerciții impuse și altele liber alese, executate cu acompaniament muzical, la nivelul podelei acoperite cu un covor special.

sol2 smi [At: VALIAN, V. / E: fr, it sol] (Muz) 1 Denumire simbolică, în notația1 silabică, a celei de-a cincea trepte a gamei do major (corespunzând notației literale G). 2 Sunetul corespunzător solului (1). 3 Nota corespunzătoare solului (2).

sol5 sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr sol] Unitate monetară principală în Peru.

SOL3, soli, s. m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol.

SOL1 s. m. invar. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

SOL5, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.

SOL1 s. m. invar. Treapta a cincea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare.

SOL2, soli, s. m. Persoană trimisă undeva cu o misiune; (în special) emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui cap încoronat. În goana roibului, un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind. COȘBUC, P. I 145. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. Curtea este plină, țara în mișcare: Soli trimiși de Poartă vin la adunare. BOLINTINEANU, O. 36. Eu, Toma, sol de pace... Vin ca să cer pe Despot, aici adăpostit. ALECSANDRI, T. II 144. ◊ (Glumeț) Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui... EI e sol, precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi, de-aceea-i încruntat, Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Și geana-mi rourează o lacrimă de dor: Un sol, o întrupare a sfîntului amor. PĂUN-PINCIO, P. 82. Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. An nou, ce ne vestești?... Din noianul veciniciei ești tu sol de mîngîiere? Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere Să te blestem, să te-admir? ALECSANDRI, P. A. 87. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire spre a-i vesti sosirea în satul miresei. Vă rugăm să ne-arătați Care este gazda solilor: Să iasă, să ne dăm soliile. TEODORESCU, P. P. 163.

SOL3, soluri, s. n. Stratul superior și afînat al scoarței pămîntului, unde se dezvoltă viața vegetală; suprafața pămîntului. Solurile nisipoase absorb foarte multe precipitații în raport cu cele argiloase. PROBL. GEOGR. I 69. Jos e furtună... Aici, la 2000 metri deasupra solului, e liniște. STANCU, U.R.S.S. Solul e adesea sub nivelul mării. RALEA, O. 21.

SOL2 s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol].

SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum].

SOL s.n. 1. Stratul afânat de la suprafața Pământului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum].

SOL1 s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].

SOL2 s. n. 1. strat superficial, afânat, al scoarței terestre, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. teritoriu, pământ. ♦ exercițiu la ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum)

SOL5 s. m. unitatea monetară a statului Peru. (< fr., sp. sol)

SOL3 s. m. soluție coloidală. (< fr. sol)

SOL1- elem. „soare”. (< lat. sol)

SOL4 s. m. inv. (muz.) 1. treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul și nota corespunzătoare. 2. coarda, clapa unui instrument care dă acest sunet. 3. denumirea uneia dintre chei. (< it., fr. sol)

sol s. m. 1977 Monedă națională peruană v. minidevalorizare, inti (din sp. sol; cf. fr., engl. sol; PR 1961; DEX, DN3)

SOL1 m. invar. 1) Notă muzicală situată pe a cincia treaptă a gamei do major. 2) Sunet corespunzător acestei note. /<fr., it. sol

SOL2 ~uri n. Strat superior al scoarței terestre, care se caracterizează prin fertilitate și pe care cresc plante; pământ. /<fr. sol, lat. solum

SOL3 ~i m. 1) înv. Reprezentant însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran; trimis; delegat. 2) Persoană care transmite un mesaj; mesager. /<sl. sulu

sol m. 1. trimis, ambasador: capul solului nu se taie; 2. fig. vestitor: un glonte, sol al morții crunte AL. [Slav. SŬLŬ, delegat, vestitor].

sol n. 1. teren considerat în raport cu natura și calitățile sale productive: sol băltos; 2. suprafață de teren pe care se zidește, se umblă: sol puțin solid.

sol n. Muz. a cincea notă a gamei și semnul ce o reprezentă.

3) *sol m., pl. tot așa (prima silabă din cuvîntul solve, cu care începe al cincilea vers din imnu latin al sfîntului Ion Botezătoru). Muz. Acincea notă a gameĭ do. Semnu care reprezentă această notă.

2) sol n., pl. urĭ (lat. sŏlum, fr. sol. V. sub-sol). Teren, pămînt, suprafață de pămînt: solu patriiĭ, a scormoli solu, un sol petros.

1) sol m. (vsl. sŭlŭ, d. sŭlati, slati, a trimete; rus posol, vechĭ sol. V. pașol, poslanic). Trimes, anunțător (ambasador ș. a.): asediațiĭ aŭ trimes un sol de pace.

șol1 sn [At: DR. VI, 368 / V: (reg) șoală, ~ă sf / Pl: ~uri / E: srb šolja] (Reg) 1 Ceașcă (1). 2 Cană2 (1).

șol2 s [At: DLR / Pl: ? / E: nct] (Reg) Cremă (pentru întreținerea pielii).

ȘOL, șoluri, s. n. (Ban.) Cană, ceașcă, ulcică (de lut).

șol n., pl. urĭ (sas. schol, germ. schale, ceașcă; sîrb. šolja, ceașcă). Ban. Olt. Ceașcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sol2 (notă muzicală) s. m., pl. sol

sol1 (emisar; monedă) (înv.) s. m., art. solul; pl. soli

sol3 (stratul superior al pământului; soluție coloidală) s. n., art. solul; (feluri) pl. soluri

!sol2 (emisar, vestitor, monedă peruană, soluție coloidală) s. m., pl. soli

sol3 (stratul superior al pământului, suprafața pământului) s. n., (feluri) pl. soluri

!sol1 (notă muzicală) s. m., pl. sol

sol (stratul superior al scoarței pământului) s. n., (feluri) pl. sóluri

sol (emisar, vestitor, unitate monetară) s. m., pl. soli

sol, soli (mesageri) și soluri (feluri de pământ, terenuri).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOL s. 1. v. delegat. 2. v. crainic.

SOL s. pământ, teren. (~ podzolic, lutos, nisipos.)

SOL s. v. vătaf, vătășel, vornicel.

SOL s. pămînt, teren. (~ podzolic, lutos, nisipos.)

sol s. v. VĂTAF. VĂTĂȘEL. VORNICEL.

SOL s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. crainic, mesager, trimis, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sŭlŭ, solŭ (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol.Der. soli, vb. (înv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (înv., parlamentar, trimis, delegat).

sol (soluri), s. n. – Pămînt. Fr. sol.Der. subsol, s. n., după fr. sous-sol.

șol (-luri), s. n. – (Banat) Ceașcă. Germ. Schale, prin săs. schol (Scriban).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sol (în solmizație*), a cincea silabă a hexacordului* (în sensul lui g*, *c sau d*); denumirea celei de-a cincea trepte* a gamei* în limbile romanice (echivalentul lui g* din limbile germanice).

sol, soli, s.m. – În expr. sol la Dietă = deputat (Țiplea, 1906). – Din sl. solŭ (Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

sol, -i, s.m. – Om de încredere, trimis special. În expr. sol la Dietă = deputat. (Țiplea 1906). – Din sl. solŭ (Cihac cf. DER).

șol2 s.n. (reg.) cremă (pentru întreținerea pielii).

tonic-sol-fa, metodă elementară de notație (I) și instrucție muzicală inventată în Anglia la începutul sec. 19 de către muziciana și profesoara Sarah A. Glover (perfecționată apoi de pastorul J. Curwen), pentru simplificarea studiului și executării cântului coral. Era bazată pe silabele doh, ray, me, fah, soh, lah, te (pronunțate conform limbii engleze) și constă în a atribui silabei doh valoarea de tonică* mobilă, aplicată în locul tonicii oricărei game* majore* (la fel tonica mobilă lah pentru gamele minore*), amintind metoda solmizării*. Eliminând portativul*, folosind anumite semne convenționale pentru indicarea duratei* notelor, sistemul t. oferea începătorilor posibilitatea de a intona în scurt timp o piesă muzicală. A cunoscut un mare succes, iar în 1862 a fost introdus în toate școlile pop. engl., extinzându-se și în alte țări, în primul rând în fostele colonii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Sol, la romani, veche divinitate de origine sabină, identificată cu Helios din mitologia greacă (v. Helios).

SOL3 (< fr.) s. n. (PEDOL.) Strat de pământ afânat, moale și friabil, aflat pe suprafața scoarței terestre la contactul și întrepătrunderea acesteia cu atmosfera și biosfera. S-a format prin acțiunea de lungă durată a factorilor pedogenetici (climatici, biotici, hidrici) asupra rocilor sau depozitelor superficiale; pământ (II.2.). Are o compoziție complexă, incluzând diverse particule minerale, constituienți organici (materie organică moartă în diverse faze de descompunere) și organo-minerali, apă și aer. Datorită complexității sale a fost definit ca un sistem (corp) natural: în s. au loc permanent intense procese de transformare și de schimb de materie cu exteriorul. În sol se înfig rădăcinile plantelor, care își asigură astfel suportul dar și nutriția, prin aportul de apă cu săruri minerale; este mediu de viață pentru numeroase microorganisme, ciuperci, nevertebrate, cu rol important în circuitul materiei. Principalele sale însușiri morfologice sunt textura, structura, culoarea, consistența, neoformațiile (acumulări de carbonați, gips, oxizi de fier și mangan, acumulări biogene). Prezintă mai multe orizonturi. Caracteristica principală a s. este fertilitatea, care este foarte diferită de la un tip la altul de sol. ◊ S. zonal = grup de soluri care prezintă caractere specifice unei întinse zone geografice (ex. s. lateritice, s. cernoziomice, s. cenușii, luvisoluri, s. podzolice, s. de tundră). S. intrazonal = grup de soluri cu cu caractere determinate de influența puternică a unui factor local în cuprinsul unei întinse zone fizico-geografice (ex. solonețuri, s. turboase, s. gleice, vertisoluri). ◊ S. azonal = grup de soluri fără un profil bine determinat, din cauza fie a procesului insuficient de formare, fie a unor condiții locale specifice (ex. s. scheletice, s. aluviale). V. și poligonal, sol.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sol, soli s. m. (deț.) complice.

Intrare: Sol
Sol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sol (chim.)
sol2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sol
  • solul
  • solu‑
plural
  • soluri
  • solurile
genitiv-dativ singular
  • sol
  • solului
plural
  • soluri
  • solurilor
vocativ singular
plural
Intrare: sol (fin.)
sol1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sol
  • solul
  • solu‑
plural
  • soli
  • solii
genitiv-dativ singular
  • sol
  • solului
plural
  • soli
  • solilor
vocativ singular
plural
Intrare: sol (muz.)
sol1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sol
  • solul
  • solu‑
plural
  • soli
  • solii
genitiv-dativ singular
  • sol
  • solului
plural
  • soli
  • solilor
vocativ singular
plural
Intrare: sol (persoană)
sol1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sol
  • solul
  • solu‑
plural
  • soli
  • solii
genitiv-dativ singular
  • sol
  • solului
plural
  • soli
  • solilor
vocativ singular
plural
Intrare: sol (pref.)
prefix (I7-P)
  • sol
Intrare: sol (strat)
sol2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sol
  • solul
  • solu‑
plural
  • soluri
  • solurile
genitiv-dativ singular
  • sol
  • solului
plural
  • soluri
  • solurilor
vocativ singular
plural
Intrare: șol
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șol
  • șolul
  • șolu‑
plural
  • șoluri
  • șolurile
genitiv-dativ singular
  • șol
  • șolului
plural
  • șoluri
  • șolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sol, solurisubstantiv neutru

  • 1. chimie Soluție coloidală. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

sol, solisubstantiv masculin

  • 1. Unitate monetară din Peru. DEX '09 DN
etimologie:

sol, solisubstantiv masculin

muzică
  • 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. DN
  • 3. Nume dat uneia dintre chei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

sol, solisubstantiv masculin

  • 1. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune. DEX '09 DLRLC
    sinonime: mesager
    • format_quote În goana roibului, un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind. COȘBUC, P. I 145. DLRLC
    • format_quote Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • format_quote Curtea este plină, țara în mișcare: Soli trimiși de Poartă vin la adunare. BOLINTINEANU, O. 36. DLRLC
    • format_quote Eu, Toma, sol de pace... Vin ca să cer pe Despot, aici adăpostit. ALECSANDRI, T. II 144. DLRLC
    • format_quote glumeț Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui... EI e sol, precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi, de-aceea-i încruntat, Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
    • format_quote figurat Și geana-mi rourează o lacrimă de dor: Un sol, o întrupare a sfîntului amor. PĂUN-PINCIO, P. 82. DLRLC
    • format_quote figurat Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. DLRLC
    • format_quote figurat An nou, ce ne vestești?... Din noianul veciniciei ești tu sol de mîngîiere? Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere Să te blestem, să te-admir? ALECSANDRI, P. A. 87. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). DEX '09 DLRLC
      sinonime: emisar
    • 1.2. Vestitor. DEX '09
      sinonime: vestitor
    • 1.3. (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Vă rugăm să ne-arătați Care este gazda solilor: Să iasă, să ne dăm soliile. TEODORESCU, P. P. 163. DLRLC
etimologie:

solprefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol”, „pământ”. DN
etimologie:

sol, solurisubstantiv neutru

  • 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Solurile nisipoase absorb foarte multe precipitații în raport cu cele argiloase. PROBL. GEOGR. I 69. DLRLC
    • format_quote Jos e furtună... Aici, la 2000 metri deasupra solului, e liniște. STANCU, U.R.S.S. DLRLC
    • format_quote Solul e adesea sub nivelul mării. RALEA, O. 21. DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă (Exercițiu la sol) Probă de gimnastică executată la nivelul podelei. DEX '09 MDN '00
etimologie:

șol, șolurisubstantiv neutru

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.