SOL⁵, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) Probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.

sol³ sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 4 / Pl: ~uri / E: fr sol, lat solum] 1 Strat afânat, moale și friabil, care se găsește la suprafața scoarței pământului și în care se dezvoltă viața vegetală. 2 (Pgn) Pământ. 3 (Spc; mpl) Teren considerat sub raportul productivității ori al configurației. 4 (Spc; mpl) Suprafață delimitată de teren (agricol) Si: pământ. 5 (Rar; îs) ~ natal Loc natal. 6 (Șîs exercițiu la ~) Probă de gimnastică artistică sau sportivă în cadrul unei competiții, constând dintr-un număr de exerciții impuse și altele liber alese, executate cu acompaniament muzical, la nivelul podelei acoperite cu un covor special.

SOL⁵, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.

SOL³, soluri, s. n. Stratul superior și afînat al scoarței pămîntului, unde se dezvoltă viața vegetală; suprafața pămîntului. Solurile nisipoase absorb foarte multe precipitații în raport cu cele argiloase. PROBL. GEOGR. I 69. Jos e furtună... Aici, la 2000 metri deasupra solului, e liniște. STANCU, U.R.S.S. Solul e adesea sub nivelul mării. RALEA, O. 21.

SOL s.n. 1. Stratul afînat de la suprafața Pămîntului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pămînt. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum].

SOL² s. n. 1. strat superficial, afânat, al scoarței terestre, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. teritoriu, pământ. ♦ exercițiu la ~ = probă de gimnastică executată la nivelul podelei. (< fr. sol, lat. solum)

SOL² ~uri n. Strat superior al scoarței terestre, care se caracterizează prin fertilitate și pe care cresc plante; pământ. /<fr. sol, lat. solum

sol n. 1. teren considerat în raport cu natura și calitățile sale productive: sol băltos; 2. suprafață de teren pe care se zidește, se umblă: sol puțin solid.

2) sol n., pl. urĭ (lat. sŏlum, fr. sol. V. sub-sol). Teren, pămînt, suprafață de pămînt: solu patriiĭ, a scormoli solu, un sol petros.

sol³ (stratul superior al pământului; soluție coloidală) s. n., art. solul; (feluri) pl. soluri

sol³ (stratul superior al pământului, suprafața pământului) s. n., (feluri) pl. soluri

sol (stratul superior al scoarței pământului) s. n., (feluri) pl. soluri

sol, soli (mesageri) și soluri (feluri de pământ, terenuri).

SOL s. pământ, teren. (~ podzolic, lutos, nisipos.)

SOL s. pămînt, teren. (~ podzolic, lutos, nisipos.)

sol (soluri), s. n. – Pămînt. Fr. sol. – Der. subsol, s. n., după fr. sous-sol.

SOL³ (< fr.) s. n. (PEDOL.) Strat de pământ afânat, moale și friabil, aflat pe suprafața scoarței terestre la contactul și întrepătrunderea acesteia cu atmosfera și biosfera. S-a format prin acțiunea de lungă durată a factorilor pedogenetici (climatici, biotici, hidrici) asupra rocilor sau depozitelor superficiale; pământ (II.2.). Are o compoziție complexă, incluzând diverse particule minerale, constituienți organici (materie organică moartă în diverse faze de descompunere) și organo-minerali, apă și aer. Datorită complexității sale a fost definit ca un sistem (corp) natural: în s. au loc permanent intense procese de transformare și de schimb de materie cu exteriorul. În sol se înfig rădăcinile plantelor, care își asigură astfel suportul dar și nutriția, prin aportul de apă cu săruri minerale; este mediu de viață pentru numeroase microorganisme, ciuperci, nevertebrate, cu rol important în circuitul materiei. Principalele sale însușiri morfologice sunt textura, structura, culoarea, consistența, neoformațiile (acumulări de carbonați, gips, oxizi de fier și mangan, acumulări biogene). Prezintă mai multe orizonturi. Caracteristica principală a s. este fertilitatea, care este foarte diferită de la un tip la altul de sol. ◊ S. zonal = grup de soluri care prezintă caractere specifice unei întinse zone geografice (ex. s. lateritice, s. cernoziomice, s. cenușii, luvisoluri, s. podzolice, s. de tundră). S. intrazonal = grup de soluri cu cu caractere determinate de influența puternică a unui factor local în cuprinsul unei întinse zone fizico-geografice (ex. solonețuri, s. turboase, s. gleice, vertisoluri). ◊ S. azonal = grup de soluri fără un profil bine determinat, din cauza fie a procesului insuficient de formare, fie a unor condiții locale specifice (ex. s. scheletice, s. aluviale). V. și poligonal, sol.