SOLO¹ s. n. invar. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce (cu sau fără acompaniament). Solo pentru vioară. ♦ (Adjectival) Fără acompaniament. Bucată scrisă pentru vioară solo. 2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. Știți cît e de frumoasă; știți ce plătește într-o adunare; știți de se mai poate afla alta să facă solo mai bine la un contradanț. NEGRUZZI, S. I 75.