SOL², soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva cu o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din Evul Mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

SOL⁵, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) Probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.

SOL³, soli, s. m. Unitate monetară din Peru. – Din fr. sol.

SOL¹, sol, s. m. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

sol⁴ sn [At: MARCOVICI, CH 159 / Pl: ~uri / E: fr sol] (Chm) Soluție coloidală.

sol² smi [At: VALIAN, V. / E: fr, it sol] (Muz) 1 Denumire simbolică, în notația¹ silabică, a celei de-a cincea trepte a gamei do major (corespunzând notației literale G). 2 Sunetul corespunzător solului (1). 3 Nota corespunzătoare solului (2).

sol¹ sm [At: PO 110/11 / V: (reg) stol / Pl: ~i / E: slv солъ] 1-2 Persoană însărcinată să ducă, să predea ceva cuiva sau undeva ori să transmită, să comunice cuiva sau undeva știri, dispoziții, ordine etc. Si: emisar (2), mesager, crainic² (7), trimis¹, vestitor, (înv) mesit, poslaneț, poslanic, pristav, telal, (îvr) pristavnic, strigător, (reg) crancău, mânat¹. 3 (Reg; îe) A da ~ A comunica (2). 4 (Reg) Vornicel la nuntă. 5 Persoană desemnată să ducă tratative oficiale în numele unei țări, al unui suveran etc. Si: delegat² (4), emisar (1), împuternicit, reprezentant, trimis¹, (înv) mesit, rugător, solitor (2). 6 (Asr) Reprezentant. 7 (Fig) Persoană care reprezintă o clasă socială, o școală, un curent etc. Si: exponent (1), reprezentant.

sol³ sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 4 / Pl: ~uri / E: fr sol, lat solum] 1 Strat afânat, moale și friabil, care se găsește la suprafața scoarței pământului și în care se dezvoltă viața vegetală. 2 (Pgn) Pământ. 3 (Spc; mpl) Teren considerat sub raportul productivității ori al configurației. 4 (Spc; mpl) Suprafață delimitată de teren (agricol) Si: pământ. 5 (Rar; îs) ~ natal Loc natal. 6 (Șîs exercițiu la ~) Probă de gimnastică artistică sau sportivă în cadrul unei competiții, constând dintr-un număr de exerciții impuse și altele liber alese, executate cu acompaniament muzical, la nivelul podelei acoperite cu un covor special.

sol⁵ sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr sol] Unitate monetară principală în Peru.

SOL¹ s. m. invar. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

SOL⁵, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.

SOL², soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

SOL³, soli, s. m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol.

SOL³, soluri, s. n. Stratul superior și afînat al scoarței pămîntului, unde se dezvoltă viața vegetală; suprafața pămîntului. Solurile nisipoase absorb foarte multe precipitații în raport cu cele argiloase. PROBL. GEOGR. I 69. Jos e furtună... Aici, la 2000 metri deasupra solului, e liniște. STANCU, U.R.S.S. Solul e adesea sub nivelul mării. RALEA, O. 21.

SOL², soli, s. m. Persoană trimisă undeva cu o misiune; (în special) emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui cap încoronat. În goana roibului, un sol, Cu frîu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind. COȘBUC, P. I 145. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vîrf de băț. EMINESCU, O. I 146. Curtea este plină, țara în mișcare: Soli trimiși de Poartă vin la adunare. BOLINTINEANU, O. 36. Eu, Toma, sol de pace... Vin ca să cer pe Despot, aici adăpostit. ALECSANDRI, T. II 144. ◊ (Glumeț) Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui... EI e sol, precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi, de-aceea-i încruntat, Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Și geana-mi rourează o lacrimă de dor: Un sol, o întrupare a sfîntului amor. PĂUN-PINCIO, P. 82. Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. EMINESCU, O. I 103. An nou, ce ne vestești?... Din noianul veciniciei ești tu sol de mîngîiere? Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere Să te blestem, să te-admir? ALECSANDRI, P. A. 87. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire spre a-i vesti sosirea în satul miresei. Vă rugăm să ne-arătați Care este gazda solilor: Să iasă, să ne dăm soliile. TEODORESCU, P. P. 163.

SOL¹ s. m. invar. Treapta a cincea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare.

SOL² s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol].

SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum].

SOL¹ s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].