2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se folosește la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.

SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se întrebuințează la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.

SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vîscoasă, rămasă de la distilarea petrolului sau a gudronului de cărbuni și întrebuințată la facerea pavajelor, în industria chimică etc. V. catran, gudron. Smoala fierbea în cazane, ciocanele prinseră a bate din ce în ce mai des, iar răsunetul muncii umplu de zgomot toată întinderea. DUNĂREANU, CH. 210. [În curte] se afla și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757. ◊ (În metafore și comparații, cu aluzie la culoarea substanței) I-a băgat în răcori un palicar cu falnice musteți de smoală. C. PETRESCU, A. R. 8. Ochii mei sînt flacări negre... părul meu e negru smoală. EFTIMIU, Î. 106.

SMOÁLĂ f. Substanță solidă, de culoare neagră, obținută prin distilarea gudroanelor de cărbuni sau prin oxigenarea păcurii, fiind întrebuințată la prepararea asfaltului, ca material izolant etc. [G.-D. smoalei] /<sl. smola

smoală f. păcură de uns osia carelor și de spoit corăbiile. [Slav. SMOLA].

smoală f., fără pl. (vsl. bg. sîrb. smola, rus. smolà). Bitum. – Și șmoală (Cov.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smoálă s. f., g.-d. art. smoálei

smoálă s. f., g.-d. art. smoálei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMOÁLĂ s. (reg.) zeft, (prin Munt. și Mold.) catran, (Ban.) pec. (Un cazan cu ~.)

SMOA s. (reg.) zeft, (prin Munt. și Mold.) catran, (Ban.) pec. (Un cazan cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smoálă s. f. – Gudron, catran. – Var. zmoală, Mold. șmoală și der. Sl. (bg., sb., pol.) smola (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 352; Conev 42). – Der. smoli, vb. (a unge cu smoală, a cătrăni; refl., a se prăji, a se pîrli), din sl. smoliti; smolit, adj. (uns cu smoală; oacheș, brunet); smolniță, s. f. (loc, pămînt argilos), din sb. smolnica (Scriban).

ZMOÁLĂ s. f. (Var.) Smoală. (cf. smoală)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SMOALĂ subst. și vb. a smoli. 1. Smolii b., mold. (Sd XI 87). 2. Smolea (17 A II 233). 3. Smolean mold. (Sd XXIII); Smolian b. (C. Ștef; 17 A IV 367).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

smoală s. f. sg. (intl.) deținut.

Intrare: smoală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smoa
  • smoala
plural
genitiv-dativ singular
  • smoale
  • smoalei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmoa
  • zmoala
plural
genitiv-dativ singular
  • zmoale
  • zmoalei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Smoală
Smoală nume propriu
nume propriu (I3)
  • Smoală

smoală zmoală

  • 1. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se folosește la pavaje, în industria chimică etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: catran pec zeft 3 exemple
    exemple
    • Smoala fierbea în cazane, ciocanele prinseră a bate din ce în ce mai des, iar răsunetul muncii umplu de zgomot toată întinderea. DUNĂREANU, CH. 210.
      surse: DLRLC
    • [În curte] se afla și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757.
      surse: DLRLC
    • În metafore și comparații, cu aluzie la culoarea substanței:
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • I-a băgat în răcori un palicar cu falnice musteți de smoală. C. PETRESCU, A. R. 8.
        surse: DLRLC
      • Ochii mei sînt flacări negre... părul meu e negru smoală. EFTIMIU, Î. 106.
        surse: DLRLC

etimologie: