8 definiții pentru pec

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pec1 [At: FD. I, 202 / V: peic sm / Pl: (1) peci, (2) ~uri / E: mg pék] (Reg) 1 sm Brutar. 2 sn Brutărie.

pec2 s [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 155 / Pl: nct / E: ger Pech] (Ban) Smoală (1).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pec1, peci, și pecuri, s.m. și s.n. (reg.) 1. (s.m.) brutar. 2. (s.n.) brutărie.

pec, peci, (pecar), s.m. – (reg.) 1. Brutar (ALR, 1956: 504). 2. Brutărie: „N-o fo fărină de grâu, numai la pec, în Sighet” (Memoria, 2001: 39). – Din magh. pék „brutar” (MDA).

pec, -i, (pecar), s.m. – 1. (înv.) Brutar (ALR 1956: 504). 2. Brutărie: „N-o fo fărină de grâu numai la pec, în Sighet” (Memoria 2001: 39). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. pék „brutar”.

Intrare: pec
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pec
  • pecul
  • pecu‑
plural
  • peci
  • pecii
genitiv-dativ singular
  • pec
  • pecului
plural
  • peci
  • pecilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pec
  • pecul
  • pecu‑
plural
  • pecuri
  • pecurile
genitiv-dativ singular
  • pec
  • pecului
plural
  • pecuri
  • pecurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)