SMOALĂ s. f. Substanță neagră, vîscoasă, rămasă de la distilarea petrolului sau a gudronului de cărbuni și întrebuințată la facerea pavajelor, în industria chimică etc. V. catran, gudron. Smoala fierbea în cazane, ciocanele prinseră a bate din ce în ce mai des, iar răsunetul muncii umplu de zgomot toată întinderea. DUNĂREANU, CH. 210. [În curte] se afla și o topitoare de smoală și catran. I. IONESCU, M. 757. ◊ (În metafore și comparații, cu aluzie la culoarea substanței) I-a băgat în răcori un palicar cu falnice musteți de smoală. C. PETRESCU, A. R. 8. Ochii mei sînt flacări negre... părul meu e negru smoală. EFTIMIU, Î. 106.