smoală [At: CORESI, PS. 434/11 / V: (îvp) zm~, (reg) șm~ / Pl: (rar) ~le, ~li / E: vsl смола] 1 sf Produs solid de natură organică, de culoare neagră, rezultat ca reziduu la distilarea gudroanelor de cărbuni sau prin oxidarea păcurii, folosit ca liant în asfaltul rutier, ca izolant în construcții, în metalurgie etc. Si: (înv) pece¹, (reg) catran (1), pec², zeft. 2 sf (Rar; îs) Înger de ~ Drac (1). 3 sf (Îla) De ~ Foarte negru. 4 sf (Rar; îe) Să-l (sau să mă, să ne etc.) pici cu ~ Să-l pici cu ceară. 5 av Determinant adjectival cu valoare de superlativ absolut. 6 sf (Mun; Mol) Catran (2). 7 sf (Buc; Trs) Lichid uleios folosit la ungerea osiilor carului și ale căruțelor. 8 sf (Buc) Lichid gros care rămâne în pipă. 9 sf (Îrg) Rășină de brad. 10 sf (Reg) Seva copacului. 11 sf (Trs; Olt) Noroi¹. 12 sf (Înv) Meconiu. 13 sf (Ban; Trs) Murdărie. 14 sf (Trs) Grăsimea care iese la suprafața zerului care fierbe. 15 sf (Olt; Trs) Smântână (1). 16 sf (Reg) Floarea vinului. 17 sf (Reg) Polenul porumbului. 18 sf (Bot; reg) Mătasea-broaștei (Conferva vulgaris). 19 sf (Olt; Ban; îf zm~; șîs zmoala codrului) Pistrui.