2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smag, V. smac.

șmag sn [At: MOLNAR, D. 425 / V: (reg) jmac, jmeac, jmeag, smac, sm~, smah, smau, ~ac, ~ah, șmeac, șmeag, zm~, zmau sn, zmagă sf / Pl: ~uri / E: ger Schmack] 1 (Reg) Gust rău pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile Si: iz. 2 (Reg) Miros neplăcut Si: iz. 3 (Olt) Mucezeală. 4 (Reg) Aromă (1). 5 (Reg; îe) A strica (cuiva) ~ahul A indispune. 6 (Mun; îe) A scoate smagul (din cineva) A face (pe cineva) să se liniștească. 7 (Arg; îe) A lua smacul A deflora (1). 8 (Reg; îf smau) Tărie (a unei băuturi alcoolice).

ȘMAG s. n. (Reg.) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile; iz. – Din germ. [Ge]schmack.

ȘMAG s. n. (Reg.) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile; iz. – Din germ. [Ge]schmack.

ȘMAG n. reg. Gust (rău) pe care îl capătă unele mâncăruri sau băuturi; iz. /<germ. Schmack

smac n., pl. urĭ (sas. vgerm. pol. rut. smak, ceh. šmak, ngerm. geschmack). Vest. Gust aromatic al mîncărilor și al vinurilor. Iz. – Și smag, zmag, șmac și șmah: smagu de piatră zăcută în pămînt (ChN., 2, 43) = mirosu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘMAG s. v. aromă, balsam, iz, mireasmă, parfum.

șmag s. v. AROMĂ. BALSAM. IZ. MIREASMĂ. PARFUM.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smag (-guri), s. n.1. Savoare, gust. – 2. (Arg.) Feciorie. – Var. smah, șmac, șmah. Germ. Geschmach, prin intermediul pol., rut. smak (Candrea; Scriban, Arhiva, 1913; cf. Pașca, Dacor., Dacor., VII, 407).

Intrare: smag
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smag
  • smagul
  • smagu‑
plural
  • smaguri
  • smagurile
genitiv-dativ singular
  • smag
  • smagului
plural
  • smaguri
  • smagurilor
vocativ singular
plural
Intrare: șmag
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmag
  • șmagul
  • șmagu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șmag
  • șmagului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șmag

etimologie: