opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smag, V. smac.

ȘMAG s. n. (Reg.) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile; iz. – Din germ. [Ge]schmack.

ȘMAG s. n. (Reg.) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile; iz. – Din germ. [Ge]schmack.

smac i vz smâc

șmac sn vz șmag

șmag sn [At: MOLNAR, D. 425 / V: (reg) jmac, jmeac, jmeag, smac, sm~, smah, smau, ~ac, ~ah, șmeac, șmeag, zm~, zmau sn, zmagă sf / Pl: ~uri / E: ger Schmack] 1 (Reg) Gust rău pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile Si: iz. 2 (Reg) Miros neplăcut Si: iz. 3 (Olt) Mucezeală. 4 (Reg) Aromă (1). 5 (Reg; îe) A strica (cuiva) ~ahul A indispune. 6 (Mun; îe) A scoate smagul (din cineva) A face (pe cineva) să se liniștească. 7 (Arg; îe) A lua smacul A deflora (1). 8 (Reg; îf smau) Tărie (a unei băuturi alcoolice).

șmah sn vz șmag

șmeac sn vz șmag

șmeag sn vz șmag

ȘMAG n. reg. Gust (rău) pe care îl capătă unele mâncăruri sau băuturi; iz. /<germ. Schmack

smac n., pl. urĭ (sas. vgerm. pol. rut. smak, ceh. šmak, ngerm. geschmack). Vest. Gust aromatic al mîncărilor și al vinurilor. Iz. – Și smag, zmag, șmac și șmah: smagu de piatră zăcută în pămînt (ChN., 2, 43) = mirosu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șmag (reg.) s. n.

șmag (reg.) s. n.

șmag s. n., pl. șmáguri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘMAG s. v. aromă, balsam, iz, mireasmă, parfum.

șmag s. v. AROMĂ. BALSAM. IZ. MIREASMĂ. PARFUM.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

smag (-guri), s. n. – 1. Savoare, gust. – 2. (Arg.) Feciorie. – Var. smah, șmac, șmah. Germ. Geschmach, prin intermediul pol., rut. smak (Candrea; Scriban, Arhiva, 1913; cf. Pașca, Dacor., Dacor., VII, 407).

Intrare: smag
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smag
  • smagul
  • smagu‑
plural
  • smaguri
  • smagurile
genitiv-dativ singular
  • smag
  • smagului
plural
  • smaguri
  • smagurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: șmag
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șmag
  • șmagul
  • șmagu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • șmag
  • șmagului
plural — —
vocativ singular —
plural —
șmeac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șmeag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șmagsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.