șmag sn [At: MOLNAR, D. 425 / V: (reg) jmac, jmeac, jmeag, smac, sm~, smah, smau, ~ac, ~ah, șmeac, șmeag, zm~, zmau sn, zmagă sf / Pl: ~uri / E: ger Schmack] 1 (Reg) Gust rău pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile Si: iz. 2 (Reg) Miros neplăcut Si: iz. 3 (Olt) Mucezeală. 4 (Reg) Aromă (1). 5 (Reg; îe) A strica (cuiva) ~ahul A indispune. 6 (Mun; îe) A scoate smagul (din cineva) A face (pe cineva) să se liniștească. 7 (Arg; îe) A lua smacul A deflora (1). 8 (Reg; îf smau) Tărie (a unei băuturi alcoolice).