smag, V. smac.

smac i vz smâc

smac n., pl. urĭ (sas. vgerm. pol. rut. smak, ceh. šmak, ngerm. geschmack). Vest. Gust aromatic al mîncărilor și al vinurilor. Iz. – Și smag, zmag, șmac și șmah: smagu de piatră zăcută în pămînt (ChN., 2, 43) = mirosu.

smag (-guri), s. n. – 1. Savoare, gust. – 2. (Arg.) Feciorie. – Var. smah, șmac, șmah. Germ. Geschmach, prin intermediul pol., rut. smak (Candrea; Scriban, Arhiva, 1913; cf. Pașca, Dacor., Dacor., VII, 407).