dexonline

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de IoanSoleriu
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de IoanSoleriu
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

smâci v vz smuci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

smânci v vz smuci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

smuci [At: PSALT. 318 / V: (pop) ~unci, smâci, smânci, zm~, zmunci, (îrg) smăci, zmâci (Pzi și: 3 zmâce), (înv) sminci, zmăci, zmici, (reg) smoci, somci, muși, (îvr) smicI, ~ulci, zmânci / Pzi: ~cesc / E: vsl смъікати] 1-2 vtr A (se) trage brusc și cu putere pentru a deplasa din loc Si: a smulge (22-23), (reg) a schențăli, a smâcăi. 3-4 vtr (Pex) A (se) mișca cu putere, brusc și repetat, într-o direcție și în cealaltă Si: a agita (1), a cutremura (2), a hâțâna (3), a scutura, zgâlțâi, a zgudui, (reg) a hăți. 4 vt (Îlav) Pe ~te În mod brusc, precipitat. 5 vt (Reg; îe) A ~ vorba A vorbi repezit și împiedicat. 6 vi (D. cai) A face mișcări bruște, neregulate și intermitente. 7 vi (Rar; îf smici) A împrăștia. 8-9 vtr A lua sau a se elibera cu forța din mâinile cuiva Si: a (se) smulge (26-27). 10-11 vir A face mișcări bruște și precipitate pentru a scăpa de unde este prins Si: a se zbate, (reg) a se zbici. 12 vi (Rar; fig) A mișca. 13 vi (D. arme de foc) A avea recul. 14 vi (Nob; îf smici) A licări.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

smunci v vz smuci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

zmăci v vz smuci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

zmâci v vz smuci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

zmânci v vz smuci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

zmici v vz smuci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

zmuci v vz smuci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

zmunci v vz smuci

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

zmunși^[1] v vz smuci

Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta muși din definiția principală, tipărită însă greșit și singura pentru care nu există o referință încrucișată în MDA2 — LauraGellner

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

SMÎCÍ vb. IV v. smuci.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

SMÎNCÍ vb. IV v. smuci.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. (Și în forma smunci) 1. Tranz. A trage brusc și cu putere (ceva sau pe cineva), mai ales pentru a deplasa sau pentru a scoate din locul unde se află. În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77. Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189. Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100. Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57. ◊ Refl. Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197. ♦ Intranz. (Despre arme de foc, mai ales despre puști) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde e prins sau legat; a se zbate. Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29. Cerbul se smucește Și vrea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141. Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17. – Variante: smîcí (ISPIRESCU, U. 45, TEODORESCU, P. P. 363), smîncí (PAMFILE, A. R. 172, GOROVEI, C. 89), smuncí vb. IV.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

A SE SMUCÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A produce mișcări bruște și convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate. /<sl. smuțati, smykati

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

arată toate definițiile

Intrare: smâcea

smâcea

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Intrare: smuci

smuci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) smuci	smucire	smucit smucitu‑	smucind smucindu‑	singular	plural
		(a) smuci	smucire	smucit smucitu‑	smucind smucindu‑	smucește	smuciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	smucesc	(să) smucesc	smuceam	smucii	smucisem
	a II-a (tu)	smucești	(să) smucești	smuceai	smuciși	smuciseși
	a III-a (el, ea)	smucește	(să) smucească	smucea	smuci	smucise
plural	I (noi)	smucim	(să) smucim	smuceam	smucirăm	smuciserăm smucisem
	a II-a (voi)	smuciți	(să) smuciți	smuceați	smucirăți	smuciserăți smuciseți
	a III-a (ei, ele)	smucesc	(să) smucească	smuceau	smuciră	smuciseră

smâci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) smâci	smâcire	smâcit smâcitu‑	smâcind smâcindu‑	singular	plural
		(a) smâci	smâcire	smâcit smâcitu‑	smâcind smâcindu‑	smâcește	smâciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	smâcesc	(să) smâcesc	smâceam	smâcii	smâcisem
	a II-a (tu)	smâcești	(să) smâcești	smâceai	smâciși	smâciseși
	a III-a (el, ea)	smâcește	(să) smâcească	smâcea	smâci	smâcise
plural	I (noi)	smâcim	(să) smâcim	smâceam	smâcirăm	smâciserăm smâcisem
	a II-a (voi)	smâciți	(să) smâciți	smâceați	smâcirăți	smâciserăți smâciseți
	a III-a (ei, ele)	smâcesc	(să) smâcească	smâceau	smâciră	smâciseră

smânci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) smânci	smâncire	smâncit smâncitu‑	smâncind smâncindu‑	singular	plural
		(a) smânci	smâncire	smâncit smâncitu‑	smâncind smâncindu‑	smâncește	smânciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	smâncesc	(să) smâncesc	smânceam	smâncii	smâncisem
	a II-a (tu)	smâncești	(să) smâncești	smânceai	smânciși	smânciseși
	a III-a (el, ea)	smâncește	(să) smâncească	smâncea	smânci	smâncise
plural	I (noi)	smâncim	(să) smâncim	smânceam	smâncirăm	smânciserăm smâncisem
	a II-a (voi)	smânciți	(să) smânciți	smânceați	smâncirăți	smânciserăți smânciseți
	a III-a (ei, ele)	smâncesc	(să) smâncească	smânceau	smânciră	smânciseră

smunci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) smunci	smuncire	smuncit smuncitu‑	smuncind smuncindu‑	singular	plural
		(a) smunci	smuncire	smuncit smuncitu‑	smuncind smuncindu‑	smuncește	smunciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	smuncesc	(să) smuncesc	smunceam	smuncii	smuncisem
	a II-a (tu)	smuncești	(să) smuncești	smunceai	smunciși	smunciseși
	a III-a (el, ea)	smuncește	(să) smuncească	smuncea	smunci	smuncise
plural	I (noi)	smuncim	(să) smuncim	smunceam	smuncirăm	smunciserăm smuncisem
	a II-a (voi)	smunciți	(să) smunciți	smunceați	smuncirăți	smunciserăți smunciseți
	a III-a (ei, ele)	smuncesc	(să) smuncească	smunceau	smunciră	smunciseră

zmunci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) zmunci	zmuncire	zmuncit zmuncitu‑	zmuncind zmuncindu‑	singular	plural
		(a) zmunci	zmuncire	zmuncit zmuncitu‑	zmuncind zmuncindu‑	zmuncește	zmunciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zmuncesc	(să) zmuncesc	zmunceam	zmuncii	zmuncisem
	a II-a (tu)	zmuncești	(să) zmuncești	zmunceai	zmunciși	zmunciseși
	a III-a (el, ea)	zmuncește	(să) zmuncească	zmuncea	zmunci	zmuncise
plural	I (noi)	zmuncim	(să) zmuncim	zmunceam	zmuncirăm	zmunciserăm zmuncisem
	a II-a (voi)	zmunciți	(să) zmunciți	zmunceați	zmuncirăți	zmunciserăți zmunciseți
	a III-a (ei, ele)	zmuncesc	(să) zmuncească	zmunceau	zmunciră	zmunciseră

zmuci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) zmuci	zmucire	zmucit zmucitu‑	zmucind zmucindu‑	singular	plural
		(a) zmuci	zmucire	zmucit zmucitu‑	zmucind zmucindu‑	zmucește	zmuciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zmucesc	(să) zmucesc	zmuceam	zmucii	zmucisem
	a II-a (tu)	zmucești	(să) zmucești	zmuceai	zmuciși	zmuciseși
	a III-a (el, ea)	zmucește	(să) zmucească	zmucea	zmuci	zmucise
plural	I (noi)	zmucim	(să) zmucim	zmuceam	zmucirăm	zmuciserăm zmucisem
	a II-a (voi)	zmuciți	(să) zmuciți	zmuceați	zmucirăți	zmuciserăți zmuciseți
	a III-a (ei, ele)	zmucesc	(să) zmucească	zmuceau	zmuciră	zmuciseră

zmânci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) zmânci	zmâncire	zmâncit zmâncitu‑	zmâncind zmâncindu‑	singular	plural
		(a) zmânci	zmâncire	zmâncit zmâncitu‑	zmâncind zmâncindu‑	zmâncește	zmânciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zmâncesc	(să) zmâncesc	zmânceam	zmâncii	zmâncisem
	a II-a (tu)	zmâncești	(să) zmâncești	zmânceai	zmânciși	zmânciseși
	a III-a (el, ea)	zmâncește	(să) zmâncească	zmâncea	zmânci	zmâncise
plural	I (noi)	zmâncim	(să) zmâncim	zmânceam	zmâncirăm	zmânciserăm zmâncisem
	a II-a (voi)	zmânciți	(să) zmânciți	zmânceați	zmâncirăți	zmânciserăți zmânciseți
	a III-a (ei, ele)	zmâncesc	(să) zmâncească	zmânceau	zmânciră	zmânciseră

zmâci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) zmâci	zmâcire	zmâcit zmâcitu‑	zmâcind zmâcindu‑	singular	plural
		(a) zmâci	zmâcire	zmâcit zmâcitu‑	zmâcind zmâcindu‑	zmâcește	zmâciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zmâcesc	(să) zmâcesc	zmâceam	zmâcii	zmâcisem
	a II-a (tu)	zmâcești	(să) zmâcești	zmâceai	zmâciși	zmâciseși
	a III-a (el, ea)	zmâcește	(să) zmâcească	zmâcea	zmâci	zmâcise
plural	I (noi)	zmâcim	(să) zmâcim	zmâceam	zmâcirăm	zmâciserăm zmâcisem
	a II-a (voi)	zmâciți	(să) zmâciți	zmâceați	zmâcirăți	zmâciserăți zmâciseți
	a III-a (ei, ele)	zmâcesc	(să) zmâcească	zmâceau	zmâciră	zmâciseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

smuci smâci smânci smunci zmunci zmuci zmânci zmâci

1. tranzitiv A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află.

surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
exemple
- În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77.
  
  surse: DLRLC
- Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189.
  
  surse: DLRLC
- Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100.
  
  surse: DLRLC
- Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57.
  
  surse: DLRLC
- reflexiv Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197.
  
  surse: DLRLC
- 1.1. intranzitiv (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul.
  
  surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: recula
2. reflexiv A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat.

surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
exemple
- Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29.
  
  surse: DLRLC
- Cerbul se smucește Și vrea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141.
  
  surse: DLRLC
- Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17.
  
  surse: DLRLC

etimologie:

limba slavă (veche) smučati

surse: DEX '09 DEX '98 NODEX