Definiția cu ID-ul 1233069:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

smicea sf [At: VARLAAM, C. 471 / V: (înv) smăc~, sămc~, (îrg) sminc~, sâmc~, zm~, (reg) ~cel s, ~igdea, smâc~, smânc~, smunc~, sănc~, sânc~, cimc~, m~, zminc~, zminceauă, zmânc~, zmunc~, zimțea, zni~ / Pl: ~ele / E: ml *summicella „vârfuleț”] 1 (Îrg) Vârf ascuțit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2 (Pex) Pisc2. 3 (Reg; precedat de arn „o” și udp „de”) Cantitate mică din ceva (atât cât încape pe vârful cuțitului). 4 (Îvr) Bucată mică (ruptă sau tăiată) din ceva Si: fărâmă (1). 5 (Mol; Trs; pan) Partea ascuțită a fusului. 6 (Reg; pan) Bețișor cu vârf ascuțit, folosit în medicina populară. 7 (Olt; Trs; pan) Cuțitaș mic și ascuțit, cu plăsele de lemn, cu ajutorul căruia se fac fluiere sau se înțeapă animalele bolnave pentru a li se lua sânge. 8 (Reg; pan) Cuțit folosit în cizmărie pentru tăiat piele. 9 Ramură tânără care se dezvoltă pe rădăcina sau tulpina unei plante Si: lăstar, mladă, mlădiță, vlăstar, (îvp) odraslă, (reg) loază, mlădoacă. 10 (Pex) Nuia. 11 (Bot) Ramură la măr și la păr cu toți mugurii vegetativi. 12 (Rar) Spic subțire de iarbă. 13 (Olt; lpl; îf sâmcea; îs) Sâmcele de ziuă Zori (ai zilei).